Inima copiilor

Imi pare rau ca nu am gasit acest site - Inima copiilor mai devreme, pentru a putea da ocazia, in timp util, si altora de a redirectiona cei 2% din impozit catre aceasta fundatie.

Mai stiu totusi ca este "mai bine mai tirziu decit niciodata", asa ca apelez la celelalte mijloace de sustinere pentru o campanie frumoasa, demarata de un grup de oameni cu suflet.

Daca accesati site-ul asociatiei, veti gasi acolo, toate informatiile oficiale, din care am spicuit si eu citeva lucruri :

- doneaza 2Euro, trimitind un sms la numarul 858 (valabil in retelele Cosmote, Orange, Vodafone)

- doneaza online, folosind cardul sau daca esti in strainatate

- doneaza prin transfer bancar intr-unul din conturi

RON: RO95RNCB0208023700610001
EUR: RO68RNCB0208023700610002
USD: RO75RNCB0208023700610167
BCR - Sucursala Câmpina

- promoveaza campania Asociatiei - scrie pe blog, afiseaza bannerele campaniei

- trimite mai departe informatia catre prietenii tai. Cu cit sint mai multi care afla, cu atit sint mai multe sanse sa contribuie mai multi

- daca ai o firma, poti face o donatie.

Si pentru ca sa fie viata si mai frumoasa, s-a deschis si campania "Inimioare gasite": Astfel, compania Aerotravel va dona cite 2 Euro pentru fiecare poza in care surprindeti o inimioara. Puneti poza pe propriul site/blog si anunta-i pe cei de la Asociatie sau trimite poza pe adresa inimioaregasite@inimacopiilor.ro .... Nu te costa nimic, si in plus, 'donezi' astfel, cu ajutorul Aerotravel 2Euro.

Sper ca v-am convins :) Astept sa 'gasiti' cit mai multe inimioare, pentru a ajuta astfel, indirect, copiii care vor avea nevoie de un tratament pentru inimioarele lor....

Preluare de pe Netlog

Neata!

De curind am terminat de copiat aproape toate blogurile publicate pe Netlog. Ramin in continuare utilizator al acestei comunitati prin care am cunoscut multi prieteni dragi, insa voi publica in paralel blogurile. Aici am in plus avantajul de a putea include mai multe elemente, de a mi-l personaliza intr-o mai mare masura....

Va astept cu drag, pe ambele profile: aici si pe netlog (profilul de pe netlog e disponibil doar celor care au si un cont netlog).

Toate cele bune,
Adrian

Bebe

Bebe...


Bebe...

Istoria.... altfel

Istoria altfel...

...De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se credea ca rosiile sint otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and dogs" ("Ploua cu pisici si ciini" sau "Salvati de clopotel", de unde vine obiceiul priveghiului, de cite ori se spalau oamenii in Evul mediu?

Raspunsurile le gasiti mai jos:

Igiena...
Data viitoare cind va spalati pe miini si apa e un pic mai rece decit v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cit de cit mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapinul casei avea privilegiul de a se imbaia primul , in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rind pe rind, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea rindul femeilor si, la sfirsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a virstelor. In final, apa era atit de murdara, incit puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mindrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si ciini"....
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scinduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care ciinii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gindaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cind ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si ciini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda.. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.

Rosiile sint otravitoare....
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atirnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mincau mai mult fiertura de legume. In zeama ce raminea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mincare ajungea sa fie veche de saptamini. Cei mai instariti mincau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.

Farfurii din coaja de piine...
Saracii mincau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din piine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau citeva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intimpla des ca vasele sa faca viermi... Piinea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a piinii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atit de toxica ii scotea pe multi din uz pentru citeva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de citeva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intimpla de multe ori - rudele si prietenii mincau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgiriat de unghii pe interior. Dindu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mina "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat linga mormint. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel".

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...

Strigătul de jale al românului

Trist.... dar cit se poate de adevarat....

© Lucian MÎNDRU:


România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.
Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: 'Am avere, am valoare!'.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie?
Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane şi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat in urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: 'Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!'. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor..
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea...