Jurnal de calatorie - scurta vacanta

Scurt jurnal de calatorie…. scurta :

Zile de concediu pe 2007 – disponibile 23, efectuate 13, ramase 10. Cam asa incepea un mail trimis de catre sef pe la sfiristul lui ianuarie…. si continua cu rugamintea de a efectua ultimele zile de concediu de anul trecut pina la sfiristul lui martie.
Ca sa nu se supere nimeni, am hotarit sa le distribui in mod egal…. respectiv 5 pentru februarie, 5 pentru martie. In februarie, kiar nu mai retin cum le-am petrecut….stiu doar ca nu m-am bucurat prea mult de ‘concediu’ caci sotia a lucrat in perioada respectiva… asa ca n-am avut altceva de facut decit sa ma odihnesc…sa dorm mai mult decit de obicei…. plus ceva treburi casnice, cumparaturi…. Si nici nu mi-am dat seama cit de repede a trecut o saptamina.
Veni si luna martie… asa ca, am vorbit si cu sotia, din timp, sa isi ia si ea citeva zile libere, sa ne bucuram impreuna de scurta ‘vacanta’. Cum nu mai parasisem de mult orasul, si aveam un dor de ‘iesire’…. am hotarit sa mergem nu foarte departe, insa intr-o zona mai curata, mai nepoluata. Am luat legatura cu un tovaras care mi-a zis ca miercuri si joi are liber…. numai bine ca ne-am strins 2 familii Un mic avantaj al impartirii fifty-fifty a keltuielilor cu benzina .
Asadar marti pe la prinz, ne-am suit in masina si am pornit la drum. Ne-am intilnit pe drum cu tovarasul meu, apoi cu sotia si baiatul lor si am inceput slalomul printre gropi spre iesirea din oras. Initial aveam in plan un traseu pe valea Oltului….dar…. cum se anuntasera lucrari la carosabil datorita caderilor de pietre din zona defileului, ne-am orientat la alte destinatii…. Transfagarasanul – iar nu se putea, datorita conditiilor meteo instabile la inaltimi mari, mai ales ca inainte cu vreo 2 zile tocmai se semnalasera avalanse….. Valea Cernei era prea departe pentru doar 2-3 zile, la fel si zona Neamtului…. Asa ca traseul la care ne-am hotarit cu totii a fost Buzau – Ciolanu (innoptare), apoi Siriu – Brasov (innoptare) – Cheia – Slanic – Ploiesti – acasa .
Drumul frumos, cit se poate de lejer (doar era marti, nu uikend)…. Am ajuns pe la ora 18 la Manastirea Ciolanu. Aveam de gind sa innoptam aici. Dar…. la manastire nu era decit o maicuta ce ne-a dat numarul de telefon al staretului. L-am sunat, intrebindu-l de posibilitatea de innoptare la manastire. Am fost surprinsi sa primim un raspuns negativ – "nu sint locuri !" insotit de intrebarea ‘de unde sinteti ?’ Motivatia a fost ca tocmai incepuse postul si ca nu putea lua decizia de a oferi cazare fara a vorbi cu superiorii de la Buzau, asa ca am fost invitati sa cautam o pensiune. Ne-a lasat un gust oarecum amar aceasta intimplare. Oare de ce conteaza de unde esti pentru a fi gazduit ? Sau de ce este necesara o aprobare pentru a face un bine ??? la urma urmei nu vroiam sa innoptam decit o noapte. In fine…. Am plecat spre manastirea Barbu, aflata in apropiere. Era o manastire de maici. Stareta ne-a spus ca nu au locuri, insa ne-a indrumat la manastirea Ratesti, dindu-ne numarul de telefon al staretei de acolo. Dupa ce am vorbit si ne-a asigurat ca vor pregati o camera pentru noi, am plecat spre Ratesti. Era deja intuneric si incepuse sa se lase frigul. Am ajuns pe la ora 20. Am fost primiti si gazduiti intr-o camera cu 3 paturi. Soba incepea sa se incalzeasca. Am mincat cite ceva din ce luasem la paket, apoi ne-am culcat. A doua zi, se anunta vreme frumoasa. Un soare blind ne incinta privirile. Am facut citeva poze in curtea manastirii (cu aparatul prietenului meu - dupa ce le primesc, le voi publica). Dupa micul dejun, am predat camera, lasind ‘ceva’ dupa putere, fara nici o obligatie. Oricum, a fost o placere sa putem ajuta o manastire aparent saraca, dar cu suflet.
Am plecat apoi spre Vulcanii noroiosi. Drum frumos, cu serpentine, foarte lejer la orele diminetii. Eram primii sositi. Abia dupa ce am coborit din masina si-a facut aparitia si vinzatorul de bilete. 4RON – adulti si 1RON – copii… ne-ar fi costat 4x4+1 vreo 17 lei…. Desi ni s-au taiat bilete, le-am refuzat (ce sa facem cu ele . Asa ca si vinzatorul ne-a dat 5 lei rest la 2 hirtii de 10 Toata lumea multumita. Am intrat in zona plina de crapaturi , ca un teren arid care n-a vazut ploaia de multa vreme. Am facut poze la cel mai mare vulcan, inclusiv la bulele de gaz ce ieseau din crater, facind un spectacol interesant . Am inkeiat vizita dupa aproximativ 45 de minute, la plecare primind ‘bonus’ 5 vederi cu vulcani (cite una de ‘caciula’).
Ne-am continuat drumul spre Brasov, prin Siriu. Incepusera sa se cam adune nori negri deasupra noastra. Am facut un scurt popas la Barajul Siriu. N-am stat mult, caci nu aveam nici ce anume sa admiram. Brasovul ne astepta . Am trecut prin Intorsura Buzaului, apoi cerul s-a luminat. Trecusem de zona ‘gri’ a norilor Dupa Teliu si Prejmer am intrat si in Brasov. Eram obositi si…. flaminzi Am parcat la Mc Donald’s. In apropiere se gaseau hipermarketurile si supermarketurile, asa ca am avut de unde sa ne aprovizionam cu ceva ‘papica’. Si daca tot eram la McD, am profitat de acoperirea wifi pentru a intra pe net sa cautam cazare in zona. Pe la ora 16.30 incepeam sa sunam la diverse pensiuni sa ne interesam de cazare. In apropierea Brasovului am gasit citeva pensiuni cu preturi incepind de la 60RON/camera. Dar cum cealalta familie nu prea avea bani de keltuit la pensiuni, ne-am decis sa mergem mai departe, spre Cheia, doar om gasi vreo manastire unde sa innoptam pentru o suma modica… Am incercat, in drum spre Sacele – mai mult de curiozitate – sa aflam tarifele de la Dirste…. Primirea foarte ospitaliera…. Casutele erau inca inkise, doar citeva camere la motel sau hotel – ce-o fi fost…. Cu niste preturi insa care ne-au facut sa multumim politicos si sa ne retragem – 130RON camera mica, sau 170RON camera cu pat mare + canapea extensibila). Asa ca…. la drum ! Am trecut prin Sacele si ne-am continuat drumul spre Cheia. Dupa ce am trecut de un lac de acumulare (cu baraj) pe stinga si de o pensiune pe dreapta, am vazut un drum forestier – tot pe dreapta, cu un indicator spre o manastire. Ne-am zis sa ne incercam norocul. Drumul era destul de rau, fiind nevoit sa merg maxim in treapta a 2-a de viteza (si asta pe portiuni destul de mici). Dupa aproximativ 7km, am ajuns si la manastire (nu mai retin numele, dar daca voi afla, voi modifica textul corespunzator cu numele ei). Ciinii au inceput sa latre. Se facuse intuneric. Am lasat farurile aprinse ca sa vedem pe unde mergem, mai ales ca era umezeala si drumul se ‘noroise’. In poarta manastirii care era in constructie ne-a primit – cred – staretul. Nici pomeneala de vreun loc, aratindu-ne stadiul in care se aflau cu lucrarile de amenajare. Insa ne-a indrumat la Cheia, unde cu siguranta vom gasi loc de gazduire. Asa ca, ne-am intors la sosea, de aceasta data profitind de inclinarea pantei si de gravitatie, mergind cu o viteza constanta de 18-20km/h pe ‘liber’ Am inceput sa intram in serpentine, mergind cu mare atentie, ferindu-ne de TIR-urile care veneau din sens opus cu mare viteza, si lasindu-le pe cele care veneau din spatele meu sa ma depaseasca…. Circulatia pe timp de noapte este frumoasa si lejera, atita timp cit nu exista TIR-uri conduse de soferi ‘disperati’ Aproape de ora 21, am scapat de serpentine si ne uitam la indicatoare pentru a localiza manastirea. N-a fost greu de gasit…era kiar pe partea dreapta, in sensul nostru de mers. Am oprit masina, mi-am odihnit putin picioarele, apoi am urcat si am intrat in curtea manastirii…. Kiliile se vedeau peste tot in jurul bisericii. Am intrat in biserica si am vorbit cu staretul. A fost o primire calduroasa. Ne-a intrebat citi sintem si – surpriza de data asta, spre deosebire de intrebarea primita la Ciolanu : ‘de unde sinteti ?’ – incotro mergem…. Apoi a rugat pe un calugar sa ne arate niste camere, cerind totodata unor muncitori de acolo sa dea drumul la caldura. Ne-am dus bagajele in camere, apoi am servit cina. Intre timp caloriferele incepusera sa se infierbinte. A fost cald toata noaptea. Am adormit rapid si m-am odihnit bine.
Dimineata, ne-am trezit pe o ploaie marunta cu kiciura. Am luat micul dejun, apoi am incercat sa dam de staret, pentru a plati ceva pentru gazduire. Din nefericire plecase, asa ca am lasat la pangar o ‘donatie’. Am strins bagajele si ne-am continuat drumul spre Slanic. Intre timp ploaia se oprise de mult si soarele stralucea ca pentru o zi superba de primavara. Am ajuns la Slanic pe la ora 11. Desi era indicator si un banner mare cu salina, a trebuit sa intrebam localnicii . Am intrat in parcarea din fata intrarii in salina. Am coborit, entuziasti si am ramas muti de uimire si cu gura cascata cind ni s-a cerut 2RON taxa de parcare si 12RON de persoana taxa de vizitare. Ciiiiiiiiit ????????? 12 lei ????? ni s-au inmuiat picioarele. E de inteles de ce nu au vizitatori…. Asa ca…. Ne-am intors la masina si am plecat oarecum intristati. Drumul plin de gropi din Slanic imi amintea de drumurile din Bucuresti asa ca eram pregatit sa fac iar slalom printre cariile soselei. Am facut si o mica ‘escala’ la manastirea Zamfira , ca tot era in drum. Apoi am ajuns in Ploiesti unde am mai facut un mic ultim popas. Am evitat centura orasului unde se lucreaza la carosabil. Ne-am plimbat vreo 40 de minute prin centrul Ploiestiului, am cascat okii la magazinele din centrelecomerciale, apoi ne-am vazut de drumul nostru inapoi in Bucale…. Drumul lejer pina prin apropierea capitalei. Deja din Otopeni incepea sa se simta aglomeratia si traficul agitat. Dupa podul de la aeroport, ne-am pregatit sa iesim de pe DN1 ca sa evitam aglomeratia ce ne astepta de pe la Baneasa…. Asa ca am intrat pe soseaua de Centura…. Din sens invers se putea vedea un sir de masini ce forma o coloana de citiva km. Noroc ca noi mergeam invers Am mers pe linga calea ferata, pina la bariera dupa care intram pe soseaua Pipera. Bineinteles ca a trebuit sa asteptam sa treaca si un marfar…. Timp in care am admirat ‘traseistele’ care cautau clienti de ‘okazie’ in intersectia de la bariera . Ne-am amuzat si le-am si facut citeva poze A trecut si trenul, barierele s-au ridicat, iar noi am plecat mai departe…. Soseaua deja se aglomerase, masinile circulau bara la bara…. Am trecut prin fata ‘casutei’ lu’ Jiji in drum spre destinatia finala – home, sweet home….. Numai in Bucuresti, incepind de la Otopeni, am facut vreo 2 ore si jumatate… a trebuit sa-i las si pe prieteni in zona in care stau ei….. infernal trafic. De aceea urasc sa conduc in oras.
Surpriza…. Am gasit loc de parcare Am luat bagajele si am ajuns in sfirsit ACASA. Dupa un obositor maraton pe strazile din capitala – mereu in lucru – nu ne mai raminea de facut decit un dus si un somn ceea ce s-a si intimplat Vineri am dormit, simbata – treburi gospodaresti, duminica am fost la cumparaturi, apoi am iesit putin la padure, in apropiere de Bucale. Abia acum mi-am facut timp sa astern jurnalul pe netlog.

Jurnal de calatorie - partea a X-a

Partea a X-a … Ziua 12 – Pestera muierii + Polovragi – retur Bucuresti

12 August. Ne trezim ca boierii, pe la 9.30. Mincam in bucatarie paine cu margarina cu gem si salam. Predam camerele, stringem bagajele si mergem sa vizitam pestera. Ziua de sofat a lui Laur. Ajungem pe la 10.40. Asteptam pina la 11 fix (vizitarea pesterii se face din ora in ora). Taxa: 5ron/persoana + 5ron-taxa foto. Se intra in grup.. nu se dau bilete, asa ca in gramada de acolo am platit toti 5 + 2 aparate foto numai 20ron … facem poze http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- si ascultam – cit reusim – din explicatiile ghidului. Dupa 50 de minute iesim din pestera pe cealalta parte a muntelui. Ne intoarcem la intrare sa luam masina, si ne indreptam spre Polovragi. Urcam pe cheile Oltetului si parcam masina intr-un loc mai liber, dupa ca intoarcem. Zona e destul de ingusta. Cum Alice nu mai avea kef de vizitat pesteri, iar eu am vizitat Polovragii de foarte multe ori, am hotarit sa raminem la masina si sa ne plimbam prin chei. Laur, Aditzu si Alexandra au intrat sa viziteze pestera. Am reusit sa vad acelasi ghid care explica de ani de zile – un nene simpatic cu mustata si cipilic
Pe la 13.40 am plecat din Polovragi cu destinatia finala Bucale… Am trecut prin Baile Govora, apoi ne-am indreptat spre Rimnicu Vilcea, insa nu prin oras ci pe centura. De acolo am urmat traseul spre Pitesti. Ne-am mai oprit o data la vestitii mici ‘mari’ de la Dealu Negru. Eu am luat o ciorba de burta, ceilalti – mici cu cartofi prajiti, Alice – piept de pui la gratar cu cartofi prajiti. Apoi am plecat mai departe spre Pitesti. Aici insa n-am optat pentru varianta pe autostrada din motive destul de usor de dedus: se numeste autostrada, dar la cite lucrari de consolidare se executa inca… mai bine sa evitam Asa ca din Pitesti am plecat pe ruta Topoloveni – Gaesti – Titu – Buftea – Chitila.. si uite asa am ajuns si in Bucuresti pe la ora 18.30. I-am lasat pe Aditzu si pe Laur (vecini de cartier) cu bagajele lor… am si impartit restul de supe instant ramase si cappuccino neconsumate apoi am plecat spre casa noastra… Am lasat-o si pe Alexandra in drum…. Si uite asa am petrecut 12 zile de concediu intr-o tara frumoasa… Pacat ca nu are cine sa se ocupe cu adevarat de turismul romanesc… dar,…. Inca exista sperante

(sfirsit)

Multumiri lui Laur care a facut posibila publicarea jurnalului si pe site-ul Descopera - http://www.descopera.ro/jurnal/961967-o-calatorie-prin-romania
[later edit - se pare ca cei de la descopera.ro s-au plictisit de jurnale si au inceput sa stearga din ele]

Jurnal de calatorie - partea a IX-a

Partea a IX-a … Ziua 11 – Baia de Fier

11 August… ne trezim mai greu dupa o noapte in care nu prea am putut dormi din cauza galagiei produse de tunete si traznete…. Afara e frumos, soarele straluceste. Este totusi racoare. Dunarea pare putin mai mare ca nivel… cel putin cum se vede de la casuta, comparativ cu nivelul din ziua precedenta… Servim micul dejun in casuta – paine cu margarina si cu gem, salam sasex – cit a mai ramas Pe la 10.30 plecam – Aditzu sofer de serviciu azi . Facem un popas la Portile de Fier si vizitam muzeul (taxa 2ron/pers). Ni se prezinta istoria ‘portilor’, descrierea caracteristicilor tehnice ale instalatiei (turbinele hidrocentralei). Nu se percepe taxa foto, insa este interzisa fotografia in sala motoarelor. Facem poze pe holurile muzeului, platim (la iesire) si plecam mai departe. Intre timp incepe sa ploua destul de urit… La 12.30 ajungem in Drobeta Turnu Severin, oras pe care il tranzitam, apoi ne indreptam spre Motru – Tg. Jiu. Avem parte de o portiune de drum mai dificila, datorita unor alunecari de teren mai veki. Ocolim pe centura Motrul si mergem mai departe spre Tj. Jiu. Poposim in centrul orasului, vis-à-vis de parc pe la ora 14. La parcarea laterala, reuseste si Aditzu sa intre putin cu bara intr-un Cielo de Constanta parcat in spate Eh… viteza mica, nici o urma . Vizitam parcul cu poarta sarutului si masa tacerii http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- . Facem poze, apoi ne intoarcem si mergem sa vedem si ‘Coloana infinitului’, care este amplasata cam in cealalta parte a orasului. Ajungem si acolo, facem citeva poze, apoi plecam. Intrebam localnicii de un club/terasa ceva si sintem indrumati la terasa Anna. Un local foarte frumos, dotat in stil rustic, ambianta placuta. Comandam cite o pizza plus ceva desert (inghetata, clatite, papanasi-eu). Dupa ce mincam bine, trecem pe la WeCinii nostri inainte de ultima bucata de drum Plecam pe la ora 17 din Tg. Jiu… Aflam de la stirile radio ca sint probleme pe defileul Jiului spre Petrosani, asa ca decidem sa nu ne riscam si mergem spre Novaci prin Curtisoara – Crasna. Drumul nu este excelent, dar destul de frumos, cu urcusuri si vai. Ajungem pe la 18.30 la Pestera muierii, unde incepe o ploaie zdravana. Hotelul si motelul de acolo sint in renovare… gasim un poster cu reclama la pensiunea Andreea.. dam un telefon si aflam ca nu mai sint locuri, dar ni se recomanda in alta parte, tot in Baia de Fier. Sunam si sintem indrumati spre locatie. Ploaia se opreste intre timp. Ne asteapta 2 camere complet mobilate, tv satelit (Digi), internet – daca avem nevoie, toaleta cu cada – apa calda. 70ron/camera. Acceptam, lasam bagajele si mergem putin prin comuna la un market. Cumparam apa, suc, paine, fructe, etc.. ca pentru o ultima noapte in deplasare. Ne intoarcem, facem un dus, apoi hotarim ce traseu sa facem pentru ultima zi din turneu – 12.08. Cum stirile anuntau cod portocaliu si rosu in zona de sud, inclusiv in zona Rimnicu Vilcea – Curtea de Arges, decidem sa vizitam cele 2 pesteri din zona – Pestera muierii si Polovragi, dupa care sa ne intoarcem in Bucuresti. Acestea fiind spuse, ne-am bagat la somn… Laur – iar cu noi in camera.

(va urma)

Jurnal de calatorie - partea a VIII-a

Partea a VIII-a … Ziua 10 – Orsova

10 August. Ne trezim pe la 9. Mincam ceva repede, predam camerele si plecam spre Orsova. E ziua mea de condus… noroc sau nu… pina in Orsova nu e prea mult de mers. Neaparat trebuie sa ajungem la o statie de benzina. In Orsova gasim un Petrom care nu are decit benzina de 95. Alimentez doar 5litri si mergem spre statuia lui Decebal, pe drumul ce trece prin Eselnita. Ne oprim pe defileul Dunarii si facem poze, pina in zona Cazanelor. La intoarcere oprim si la monumentul lui Decebal – pe la ora 12. Facem alte poze cu chipul stramosului nostru pe fundal http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- . Ne intoarcem in Orsova si mergem spre pensiunea PALOS, pe str. Gratca. Drumul devine din ce in ce mai rau, dar locatia este foarte frumoasa. Cazare la casute de lemn cu toate dotarile (wc, kiuveta si dus cu apa calda – boiler), pe malul Dunarii., 70ron/casuta. Ne intelegem sa intram toti pt 100ron. Lasam bagajele si plecam prin oras (ora 15.30). Incercam sa gasim pe cineva dispus sa le ia in croaziera pe un vas din port. Obtinem niste numere de telefon, insa nu prea sint de gasit proprietarii. Mergem spre iesirea din Orsova si facem plinul la o statie Lukoil cu Super Euro Luk (98). La plecare de la benzinarie reusesc sa zgirii putin aripa spate dreapta intr-o miscare in graba in marsarier. Facem citeva cumparaturi la un magazin din oras (paine, margarina, lactate, suc, bere, salam sasex). Reusim sa gasim un capitan de vaporas rapid si stabilim o intilnire la debarcaderul din Orsova. 250ron si ne urcam toti pentru o croaziera pe Dunare intr-o barcuta rapida http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- . Ne duce la Cazane (mici si mari) si ne arata intrarile in pestera Ponicova http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- . Accesul se face mai dificil, cel mai indicat fiind primavara cind nivelul Dunarii este mai ridicat si permite accesul cu barca pina la intrare. Nu este un obiectiv turistic uzual, fiind mai mult destinat cercetatorilor speologi. Ne intoarcem inapoi la debarcader, nu inainte de a face o escala pina in apropierea stincii cu sculptura lui Decebal Facem poze si clipuri pe parcursul intregii croaziere. Ajungem cu cumparaturile la casuta si in jurul orei 19 mai dam o fuga in oras la un internet-café. Luam fiecare cite 30minute in care ne verificam mailul si skimbam citeva cuvinte cu tovarasii de messenger Aditzu intre timp isi descarca pe CD cardul de memorie pe care tocmai l-a umplut cu poze in timpul croazierei
Ne intoarcem la casuta. Se anunta furtuna si vijelie mare. La stiri se declara zone cu cod galben si portocaliu exact in locatiile de unde am venit noi (vestul, sud-vestul, cit si in sudul tarii). Comandam un platou de salau prajit cu toate ‘accesoriile’ necesare (paine, mujdei, lamaie). Berea vine din partea lui Laur care ne cinsteste de ziua sf. Mucenic Lavrentie Am cam avut de asteptat pina sa vina mincarea caci erau prea multi clienti si putin personal. Pentru 40ron pe un platou mare cu salau, a meritat din plin! A fost cel mai bun peste pe care l-am putut minca vreodata preparat de altcineva Afara a inceput sa tune si sa fulgere… de la masa unde stateam am incercat sa fotografiem fulgerele… am stricat multe fotografii in aceste incercari, dar am reusit sa prind totusi un fulgerica. Printre picaturi am ajuns si noi in casuta aflata la 10m de masa unde am servit cina. A plouat cu fulgere si traznete pina tirziu in noapte.

(va urma)

Jurnal de calatorie - partea a VII-a

Partea a VII-a … Zilele 8-9 - Herculane

8 August. Ne-am trezit oarecum devreme… si odihniti. Am strins bagajele, am umplut cu apa recipientul de lichid de parbriz – nu mai aveam likid de nici un fel , am predat cheile si am plecat spre Arad – Laur sofer. Ne-am oprit la un restaurant unde ne-am intilnit cu o cunostinta de-a lui Aditza. Am servit si acolo micul dejun (omleta/mamaliguta cu brinza si cite o cafeluta/ciocolata calda), apoi ne-am continuat drumul. Am oprit putin in Arad unde ne-am plimbat prin oras. Am facut citeva poze in centrul orasului, si am fotografiat anuntul interesant http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- al unui club care angaja “barmana” Am pornit apoi spre Timisoara, unde am ajuns pe la 12.20. Am gasit un mod foarte interesant de plata a parcarii – prin sms instructiuni simple: trimiti un sms de forma PARCARE nr.masina la 1703 (cost 3Euro + TVA) si iti asiguri parcarea legal pentru 1 zi. [detalii la www.tpark.ro sau la tel 0256.497.025]. Ne-am plimbat prin Timisoara aproximativ 2 ore, vizitind si centrul comercial Bega, de unde si-a cumparat Laur o pereke de adidasi Puma aflati la reducere Aproape toate tramvaiele erau vopsite in culorile ekipei de fotbal Poli TM (avantajul de a avea o singura ekipa in divizia A – in Bucuresti s-ar produce discriminari daca s-ar vopsi tramvaiele in colorile ekipelor de aici ).
Am plecat mai departe prin Caransebes, spre Sarmizegetusa. Am ajuns pe la 16.45. Oameni foarte de treaba, inclusiv vinzatorul de bilete care nu ne-a verificat carnetele si ne-a trecut pe toti la tariful redus (nu mai retin cit era biletul, parca 2.5ron-redus). In plus nu ne-a mai perceput nici taxa foto Dupa ce am vizitat siturile arheologice si am facut poze http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- , ne-am asezat la masa intr-un foisor din localul de acolo. Preturile foarte atragatoare… am comandat mici cu cartofi prajiti (1.5ron/mic, 1.5ron/cartofi, paine 0.5ron/100g). La ora 18.35 plecam de la Sarmizegetusa cu burta plina spre Herculane… Cum nu exista drum direct, a trebuit sa ne intoarcem la Caransebes si sa ne continuam drumul de acolo.
In jurul orei 21 ajungeam in statiunea Herculane. Am urcat sa ma interesez de cazare unde mai fusesem cu 3 ani inainte. Am gasit camere in alta parte, la o familie care era la inceput de agro-turism. Conditii bune – camera mare pat dublu + pat simplu 60ron/noapte, camera mica 1 pat dublu 50ron/noapte. Grup sanitar comun, cu wc, kiuveta si dus cu apa calda, cite unul pe fiecare etaj. Eu, Alice si Laur am luat camera mare, Aditzu cu Alexandra – camera mica. Am platit in avans pentru 2 nopti, apoi am iesit prin oras la o plimbare de noapte. Am cumparat apa si ciocolata de la un market deskis, apoi ne-am intors la camerele noastre, am facut cite un dus si ne-am culcat.

9 August. Ne trezim dimineata pe la 9. Nu-mi mai amintesc ce anume am mincat Am plecat cu prosoape si costume de baie spre strandul termal “7 izvoare’, cu gind sa mincam pe la vreo terasa de acolo. Din pacate, am nimerit exact in ziua cind se curata bazinul (lucru care cica dureaza TOATA ziua) si a trebuit sa ne intoarcem inapoi in Herculane. Am mers pe jos doar cu banii, prosoapele si costumele de baie la strandul mic din centrul statiunii veki, nu inainte de a ne opri la un restaurant sa mincam ceva. Eu mi-am luat o portie dubla de ceafa cu cartofi prajiti si salata de varza (2x8ron + 2.5ron + 2.5ron), ceilalti pizza (11-14ron, in functie de sortiment). Accesul la strand – parca 3ron. E mai mic decit cel de la 7 Izvoare, dar a fost singura varianta pentru noi. Apa calda, soare. http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- Am reusit si eu sa inot pe colturile bazinului O kestie care ne-a facut sa zimbim, pe strazile statiunii, a fost asezarea unor inscriptii “WC Femei” http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- , respectiv “WC Barbati” exact pe niste copaci, ceea ce te-ar face la prima impresie sa crezi ca exact acei copaci sint respectivele wc-uri Spre seara am mers prin oras si am cumparat de la un market niste paine, lactate – margarina, iaurt, crema de brinza, cirnati si salam sasex. Seara am mincat bine, apoi dupa un dus scurt ne-am culcat. Mai avem citeva zile si alte destinatii de vazut.

(va urma)