Ziua de azi e o zi speciala

De curind am primit pe mail aceasta povestioara. Poate ca ati mai citit-o... poate inca nu.
Sper sa va placa, la fel cum mi-a placut si mie


ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cind am ajunsla o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa.
-"Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in virsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Linga ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pina la masina?" zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru" i-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca si mama mea sa fie tratata"
-"Oh, sinteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cind am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
-"Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
-"Oh, nu conteza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scinteitori...
-"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
-"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cind erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cind era fata. Citeodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contemplind in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
-"Sint obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pina la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cit va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-"Nimic" am zis eu.
-"Dar trebuie si tu sa te intretii."
-"Nu va faceti griji...sint si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gindesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strins cu putere…
-"Ai facut unei femei in virsta un mic moment de bucurie" spuse ea.
-"Multumesc."
I-am strins mina si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ginduri... Pentru restul zilei de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist minios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitindu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Sintem conditionati sa credem ca vietile noastre se invirt in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cit timp sintem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cind imi deschid ochii, imi spun:"Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul ‘show’ pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!
N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj(link) la alte 10 persoane. Dar, s-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe.

Colectia de povestioare (15)

IESIND CU CEALALTA FEMEIE

Cu putin timp in urma am iesit cu "o alta femeie"; in realitate fusese ideea sotiei mele.
"Tu stii ca o iubesti !" - imi zise intr-o zi, luindu-ma prin surprindere.
"Viata este foarte scurta, dedica-i timp "...
- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
-"Stiu, dar o iubesti si pe Ea, de asemenea".
Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.
In seara asta am chemat-o sa o invit la cina si la film.
- "Ce s-a intamplat ? Esti bine ?" m-a intrebat.
Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tirziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.
- "Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine", am raspuns, "amindoi, singuri...ce parere ai ?".
Reflectind un moment la asta, zise:
- "Mi-ar placea foarte mult"...
Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intilnire...
Si, pentru Dumnezeu !, cind am ajuns la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei ridea si iradia lumina ca un inger.
"Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate"
- imi povesti urcind in masina.
Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era "Prima Doamna a Natiunii".
Cind ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai cifrele mari.
Pe la mijlocul aperitivelor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suris nostalgic se vedea pe buzele ei.
-"Cind erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?".
- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea", am raspuns.
In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atita, ca am pierdut filmul.
- "Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu", spuse mama mea.
Cind am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cit o iubesc.
- "Cum a fost intilnirea?" a vrut sa stie sotia mea cind m-am intors in noaptea aceea.
- "Foarte placuta, iti multumesc", am privit-o recunoscator spunindu-i, mult mai mult decit mi-am imaginat".
Citeva zile mai tirziu Mama mea muri de un infarct, totul a fost atit de rapid, ca nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
‘Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta...., niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat noaptea aceea pentru mine....
TE IUBESC !
Mama ta.’

In acest moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decit Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste....distreaz-o !

Daca nu....aminteste-ti-o !

Daca ai Mama....retrimite acest mesaj, faci ca sa reactioneze pe cineva care a uitat putin aceasta fiinta minunata care este MAMA.

Si aminteste-ti mereu !
Dumnezeu iarta, dar Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

Ziua mea... de tatic ;)

Dragelor si dragilor,

Astazi, de la ora 14:05 ma pot mindri ca sint si eu tatic A venit si la noi barza, dupa 9 luni de asteptare. Ne-a adus in dar o mica printesa , asa cum sint dealtfel toate fetitele.... vor urma si fotografii, dar ceva mai incolo... sper sa aveti rabdare....
Nu stiu cu ce sa incep.... sau cu ce sa continui, ca deja am inceput deja sint zapacit de fericit... si obosit pe deasupra... dar nu puteam sa amin anuntarea vestii, macar in aceeasi zi.
Simt cum aproape totul incepe sa se skimbe... cum prioritatile se string in jurul a ceea ce conteaza cel mai mult in viata noastra, de acum inainte. Stiu ca nu va fi usor... dar nici greu Stiu ca poate nu voi mai avea timp pentru mine sau pentru prietenii mei, dar mai stiu ca ma vor intelege si vor fi alaturi de mine atunci cind voi avea nevoie de un sfat, de o indrumare, de o incurajare.
Le multumesc tuturor pentru mesajele frumoase si felicitarile pe care mi le-au trimis. Sa fiti fericiti si sa va bucurati mereu asa cum ma bucur eu

Pe curind, cu vesti proaspete de la un tatic blogger

Recunostinta...

Sint recunoscator/are ....

Sotului (sotiei) care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva !

Fiicei mele adolescente care se plinge ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.

Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sint angajat.

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.

Hainelor care sint putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mincare.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sint afara la lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuie spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului.

Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvintat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.

Oboselii si durerilor musculare la sfirsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.

Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sint viu.

SI, IN SFIRSIT, ... pentru multele e-mail-uri, sms-uri si mesaje...
Deoarece inseamna ca am prieteni care se gindesc la mine.

O zi frumoasa...si incercati sa ginditi pozitiv...doar avem atitea daruri...pe care le uitam din pacate...

Singurul lucru care conteaza..

Singurul lucru care conteaza - © Lucian Avramescu

femeia este singurul lucru care conteaza
si afirm asta stiind ca destui
vor stramba din nas...
pielea ei stie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de tarana,
inteleg constelatiile, raiul si iadul,
bucuria si nefericirea;
mersul pe jos prin mine insumi
imi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui sau
care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza
cu trupul ei in brate
poti traversa un ocean
chiar daca nu stii sa inoti
decat in apele ochilor ei

fara femeie
limuzina noastra este o caruta hodorogita
contul la banca scade chiar daca este in crestere
prietenii sunt
plini de pojarul tradarii,
in vinul scump misca mormolocii

o ai
iti canta privighetoarea in cosul pieptului
te imbraci in haine de puscarie fericit
cum ai pleca la nunta,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:
te calca trenul
si o soapta daca ti-a ramas intreaga
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzesti planuri de viitor
cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi inlocui decat de sinele sau
pielea ei stie toate graiurile
fericiri universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi invingem crizele mondiale
iata de ce cred ca
stiinta ei
de-a ne face fericiti sau nefericiti
ii da dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia, domnilor - pentru a nu va plictisi -
femeia cu pielea ei
care ne invata alfabetul orbilor,
cu mereu intoarsele cesti ale sanilor
in care noi nu ghicim niciodata, nimic,
femeia
cu toata argintaria surasului sau
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care conteaza
domnilor

Daruirea...

Ce daruieste un om altuia ?
Se daruieste pe sine.... daruieste ce are mai pretios; daruieste propria sa viata . Asta inseamna ca-si consacra viata, insa [ii] da ce este mai viu in el: bucuria, preocuparile, intelegerea, simtul umorului, tristetea. Daruindu-si viata in acest kip, il imbogateste pe celalalt; intensificindu-si viata proprie, i-o intensifica si pe a celuilalt....
Nu da pentru a obtine ceva in skimb !!!! daruirea prin ea insasi este o neobisnuita bucurie Insa dind, nu se poate sa nu insufletesti ceva ce zace in alt om, si acel ceva, daca a fost kemat la viata, revine la 'daruitor'; astfel, daruind, nu se poate sa nu obtii la rindul tau ceea ce ai dat.....

© Erich Fromm

Pentru suflet

VIATA .... viata este facuta din clipe.. din zile si nopti... din ani. Siguri insa sintem numai de CLIPE.
In privinta vietii, orientalii spun ca sintem cu totii neant si mergem spre neant. Viata nu este decit un rau trecator caruia numai moartea ii va pune capat...
Conceptia civilizatiei apusene este cu totul alta: ea pretuieste marele DAR al vietii si trebuie sa ne straduim sa folosim acest dar cit mai bine, sa [ex]tragem din ea maximum de foloase, sa contribuim fiecare cu cit si cu ce putem la 'inaltarea' noastra pe toate planurile. Totul trebuie facut insa sub bagheta optimismului. Trebuie avuta in vedere si punerea realitatii in prim-plan, spre a nu face din propria noastra viata o fictiune, un haos, daca nu vom fi in armonie cu mediul ce ne inconjoara. E necesar sa ne stimam pe noi insine. Cine nu are respectul de sine, nu-l va avea nici pentru altii, iar fericirea lui se va indeparta ca "Fata Morgana" din deserturile fierbinti . Respectul de sine trebuie completat cu stapinirea de sine. In orice situatie e bine sa reactionam cu calm, urmarind perseverent o politica a dezvoltarii noastre personale, pe etape - ca timp - si in trepte - ca ascensiune. Astfel vom putea progresa, folosind totodata si ocaziile favorabile, ce ar constitui vintul puternic ce ar umfla pinzele corabiei vietii noastre (sansa, norocul).
Astfel, automat vine si respectul pentru semenii nostri. Se spune: "respecta-ma, ca sa te respect! stimeaza-ma, ca sa te stimez". Budda a spus: "Ura naste ura, violenta - violenta" si "ura nu va pune niciodata capat urii, ci DRAGOSTEA !"... asa ca e mai bine sa cedezi calea unui ciine, decit sa te muste Chiar omorind ciinele, nu se vindeca imediat muscatura lui
Unii ii dau dreptate lui Shakespeare, altii nu sint de acord cu ceea ce spunea el, cum ca "nimic nu este rau, nimic nu este bun".... Insa gindirea noastra creeaza fericirea sau nenorocirea. De fapt, conceptia noastra in general despre lume, despre viata, evenimente, fapte, etc... ne marcheaza puternic deseori chiar 'pe viata'. De aceea, zimbetul trebuie sa intervina in orice situatie fiinda are 'succesul' lui. Chinezii au chiar un proverb semnificativ: "Omul care nu stie sa zimbeasca, sa nu-si deschida pravalie !"... fiindca in sistemul liberei initiative private, cine nu stie sa zimbeasca, da faliment.... mai ales ca NU COSTA NIMIC, ci infaptuieste mult, iar amintirea lui staruie si o viata intreaga, in ciuda faptului ca nu tine decit o clipa Oare nu ne amintim si noi cu mult mai multe clipe in care zimbeam sau priveam zimbete, decit clipe in care avem in fata noastra chipuri triste ???

In drumul tau, daca intilnesti un om prea obosit ca sa-ti daruiasca un suris, daruieste-i-l pe al tau, caci nimeni nu are mai multa nevoie de un zimbet, decit acela ce nu-l mai poate darui !

citeva kestii pt meditat :)