De ce?

... in Romania e simplu sa raspunzi la intrebarea asta...

PENTRU CA SE POATE !!!

Sint constient de faptul ca nu sint singurul care gindeste asa.... dar avem ghinionul de a fi totusi in 'minoritate'... si, ca si lege scrisa sau nescrisa, se stie ca minoritatea se supune majoritatii...

Voi enumera o parte (stiti bine ca sirul este foarte lung) din cazurile cu care ma 'intilnesc' zilnic... nu conteaza ordinea, poate fi oarecare.

1. Speli linistit geamurile ferestrelor. Curatenia generala de primavara sau vreo sarbatoare sau... pur si simplu ti-ai amintit ca nu le-ai mai spalat de mult :) Termini treaba, te intinzi linistit pe pat sau pe fotoliu, admirindu-ti 'opera' si.... surpriza: ai avut ghinionul sa iti alegi ca zi de spalat geamurile exact ziua in care vecina/vecinul (am pus ambele variante sa nu se creada ca as fi misogin) isi scutura pe geam patura/presul/covorul... in fine... nu mai conteaza ce anume scutura, ci faptul ca ti-a re-adus tot praful inapoi pe geamuri; si pe pervaz; si in camera, ca tot ai lasat geamul deschis sa se mai aeriseasca dormitorul...

2.De mult n-ai mai stat in balcon, sa privesti minunatia de trafic, sa admiri o ploaie rapida de vara ori curcubeul ce tocmai a aparut. Ramii cu gura cascata privind ametit multitudinea de culori pe care ai norocul sa le distingi... dar mai cascata iti ramine gura dupa ce te trezesti cu scrumul de la tigara pe care o fumeaza cel de la un etaj superior... apoi de chistocul aruncat - deseori inca fumegind, care trece foarte aproape de mina ta. Eventual de o cantitate apreciabila de lichid care s-a scurs din gura aceluiasi fumator, probabil dupa o 'mica' perioada de salivare in exces...

3.Este weekend, este frumos, asa ca oamenii pleaca la padure, la picnic... inca nu te-ai hotarit daca sa pleci si tu sau sa ramii acasa. Brusc, incepe un spectacol audio-olfactiv. Daca nu esti fan guţă, minune, vijelie, fantastiku, etc vei deveni rapid si involuntar, daca nu pleci cit mai repede de acasa. Sa nu mai vorbim de mirosul de mici, pui, cirnati si alte carnuri, de la gratarul incins nu neaparat sub geamul tau, dar in directia fumului....

4.Asa ca ad-hoc iti schimbi planul. Pleci la padure... nu in parc, caci e foarte aglomerat, sint multi ciini care 'profita' din plin de iarba pe care TU nu ai voie sa calci (probabil ca sa nu te murdaresti). Pornesti deci spre padure. Sau cel putin asta este intentia, ca nu stii ce te asteapta pina la destinatia dorita:
a)iti ceri scuze ca trebuie sa deranjezi ospatul de la gratarul 'de la bloc', caci printre meseni este soferul uneia din cele doua - Q7 si X6 - care ti-au blocat iesirea.
b)reusesti sa scapi de chinul de la scara blocului si te indrepti spre iesirea din oras.... Incerci sa rezisti sa nu scoti o vorba de dulce printre dinti, dupa ce o masina sport iese din parcare fara nici un fel de asigurare si iti taie calea... (evident sau nu, era o blonda - no offence pentru doamnele/domnisoarele care STIU sa conduca). Mergi mai departe, bucuros totusi ca nu s-a intimplat nimic grav (decit cu psihicul tau care incepe sa scirtiie). Stop. S-a facut rosu. Te opresti regulamentar asteptind verdele. Pe linga tine, trece un 'puţoi' cu un bolid 4x4. E rosu... ei si? Ce-ar fi sa blocam putin intersectia ? asa ca se baga. Doar are cu ce! si trebuie sa vada si altii de ce este in stare. Bineinteles ca se face un 'mic' ambuteiaj si reusesti sa scapi de nenorocita intersectie dupa ce ai mai prins vreo 4 stopuri la semafor (alaturi de alti 'fraieri').
c)nu e frumos sa arunci gunoaie pe strada. Nici ca pieton, nici ca sofer/pasager. Cel putin asa imi spune mie si inca citorva bunul simt. Asa le zice si ţaranilor care si-au [luat] cumparat permis, drept urmare, au gasit o alta metoda de a arunca pachetul de tigari sau alte resturi din masina. Le pun 'discret' pe masina, cind stau la semafor (daca stau), apoi invoca faptul ca a batut vintul. Deci NU ei au aruncat gunoiul pe jos.

5.Ai ajuns, in sfirsit, la padure. Te bucuri ca ai scapat de tot ce a fost pina acum... dar.... nu trece mult timp si incepi sa te gindesti daca ai facut totusi o alegere buna. De intelepciune nu mai poate fi vorba acum :) Cauti un loc mai linistit, unde sa lasi masina si sa poti intinde o patura la umbra copacilor. Ghinion... peste tot numai masini. Nu toate, dar aproape toate cu usile/geamurile deschise, sa se auda mai surround vocile cristaline si suave ale celor care isi condamna dusmanii, isi pling zilele si se lauda cu banii si femeile lor (sau ale altora). Ar fi totusi citeva locuri neocupate. Insa cind ajungi mai aproape de ele, afli si motivul: fie vreo baltoaca, fie sant, fie 'groapa de gunoi'.
Reusesti pina la urma sa ignori zgomotele si ca prin minune apuci sa te odihnesti putin, la marginea padurii, in zumzetul goangelor si al trilurilor de pasarele. Iti 'incarci' rabdarea si te pregatesti de drumul de intoarcere.... Te las sa iti imaginezi singur prin ce trebuie sa treci. De fapt nici nu trebuie sa iti imaginezi... este realitatea pura!

6.Relaxarea la padure s-a incheiat. Hai sa facem citeva cumparaturi... mergi de data asta cu transportul public (daca nu sint alti jmekeri care sa mearga pe linia de tramvai, acesta din urma este mijlocul de transport care, cel putin teoretic, are cea mai buna fluenta). Nu scapi de rontaitorii de seminte. Nu zgomotul e deranjant ci cojile scuipate.... oriunde, pe jos sa fie! Apoi nu mai vorbim de laudarosii care musai trebuie sa le arate tuturor ce "aifon" (cu ifose) si-au tras si cit de misto se aude 3d si cit mai tare (la maxim) ultimul album de muzica simfonica... sau... nu! am gresit... manele :) Daca poti suporta mirosul ureei si a altor substante eliminate prin transpiratie, esti binevenit in aglomeratie. Cu rabdare si cu doborirea recordurilor anterioare de a-ti tine respiratia cit mai mult, ajungi si la giga/hiper/super/tera/ultra-market.
Bagi fisa (dupa caz) si iti iei caruciorul din 'garaj', dupa care intri in magazin. Aici... alta imbulzeala.... tocmai s-au adus fructe proaspete si, desi sint vreo 2 paleti plini, toti vor sa fie primii care isi umplu pungile cu cele mai aratoase alimente... romanul... tot roman. Ce daca sint fructe/legume de import ? se pot cintari (doar exista cintare cu autoservire) si pe alte coduri, eventual autohtone, bineinteles mai ieftin. Deci nu cred ca ar mira pe nimeni sa platesc corcoduse, dar in realitate sa maninc piersici. Nesimtirea nu are limite.....
Ajungem la raionul de ape minerale... niste tarani (altii, aceiasi... oricum nu conteaza) descopera un sortiment nou de apa plata... o fi buna... o fi rea ? Cum poti afla, altfel decit gustind. Asa ca desface bidonul, il duce la gura, gil-gil-gil-gil-..... pare buna. Ii pune dopul inapoi si o lasa pe raft. Pai bravo, mai tarane.... ti se pare normal ce ai facut ? "Da ce, ma, e apa ta? ai platit tu pe ea ?" sare ofuscat nesimtitul... Nu e apa mea si nu sufar financiar pentru asta... doar ca ar putea ajunge din neatentie pe masa cuiva si nu stie nimeni daca nu cumva ai herpes sau mai stiu eu ce boala transmisibila, ori pe unde ti-ai bagat botul inainte....
Sa mai vorbim de cei care - din greseala sau intentionat - darima produsele si se fac ca n-au simtit nimic ? nu e cazul, caci tocmai din "nesimtire" nu simt :) Sau de cei care gasesc intr-un market spatiul ideal de degustare al aproape oricarui produs (in special cele la care NU se face sampling, ca vorba aia, sint mai bune!)


Te-ai intilnit si tu cu asemenea exemplare ? Cu siguranta. Si probabil cu multe altele pe care nu are rost sa pierd timpul sa le enumar. Esti scirbit, stiu asta. Si eu... si altii... din pacate, nu putem lupta cu prostia.... "ie mulţi", mult prea multi. Si legile nu sint pentru ei. Traim in tara in care banii cumpara orice. Ai bani, ai x6. Ai x6, ai faima. Ai 'respect'. Te respecta toti tovarasii care nu inceteaza linguselile, doar-doar ii iei si pe ei la o tura cu masinuta. Permis ? ce-i ala ? cit costa ? aaa 2000 ? 3000? se rezolva... cine are x-şpe mii pt Q7, citeva mii pentru un permis e o bagatela...

Te intrebi de ce se intimpla asta in Bucuresti ? sau in Romania, in general ? pentru ca se poate. Pentru ca e foarte simplu sa poti cumpara orice, sa-ti bati joc de restul. E foarte simplu sa scuipi, sa injuri, sa ii deranjezi pe altii, sa incalci orice regula de bun simt, regulile de circulatie....

Trebuie puse in practica amenzile contraventionale, munca in folosul comunitatii. Dar cum sa faci asta, daca cine ar trebui sa aplice legea se eschiveaza, este mina in mina cu infractorii, primeste spaga, face angajari pe pile (nepotisme).... Trebuie ceva public, transparent: camere de luat vederi amplasate strategic, cit mai des, sa acopere o suprafata cit mai mare, iar imaginile care surprind incalcari ale legii, vandalism, tulburarea linistii, sa fie publice, la fel ca si dovada amendarii 'faptasilor'....

Ma opresc din acest vis... sint constient ca (inca/din pacate) traiesc in Romania. Si totusi....

Strigătul de jale al românului

Trist.... dar cit se poate de adevarat....

© Lucian MÎNDRU:


România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.
Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: 'Am avere, am valoare!'.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie?
Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane şi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat in urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: 'Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!'. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor..
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea...

Spirala infernala

Mesaj primit pe mail acum citeva zile... un text vechi, dar cit se poate de actual.... si trist

Le Droit à la Paresse, de Paul Lafargue (1880, 1896), est sans doute le pamphlet le plus violent et le plus réjouissant - le plus fertile, aussi - qu'on ait jamais écrit contre le travail: il n'était pas question de composer ce texte magnifique, grand classique du mouvement ouvrier révolutionnaire, dans une police de labeur...

COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricind. Caci vorbeste pina si despre criza la care am ajuns azi...

Etapele SPIRALEI INFERNALE sint pe scurt urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa cistigam tot mai mult - asa ni se cere «ideologic» de catre societatea capitalista - ca doar marii industriasi/patroni au nevoie de oameni «motivati» care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....

2.Produsele, la un moment dat, nu se mai vind, caci sint prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani - salariile oferite de industriasi/patroni nu sint suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam

3.Sintem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4.La un moment dat sint atit de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare - dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult

5.Daca tot sint dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa mai angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sint bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii - este treaba lor !

6.Creditele sint din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu

7.La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei bine, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai cistiga atit de mult patronii.

Suferintele bietului IT-ist

Cind ne chemi sa-ti mutam calculatorul, asigura-te ca l-ai lasat ingropat sub o juma' de tona de carti postale, poze de-ale copiilor, animale impaiate, flori uscate, cornuri uscate si dosare patate cu cafea. Noi nu avem o viata personala, si sintem adinc miscati cind putem trage o ocheada fugara prin viata ta.

Nu nota nimic. Niciodata. Putem sa redam mesajele tale de eroare de la noi.

Cind un informatician spune ca vine la tine, du-te bea o cafea. In felul acesta nu vei fi acolo cind vom avea nevoie de parola ta. Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche.

Cind ne suni, spune-ne ce doresti sa faci, nu ceea ce te impiedica sa faci acel lucru.

Nu avem nevoie sa stim ca nu poti folosi programul cutare pentru ca calculatorul tau nici macar nu porneste. Sau mai bine: cind ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce bun ne-ar putea folosi?

Cind un informatician iti trimite un mesaj foarte important, sterge-l imediat. Erau doar teste.

Cind un informatician e la biroul lui si maninca, intra drept inauntru si varsa-ti of-ul. Existam doar pentru a sluji.

Cind xeroxul nu functioneaza, cheama-ti informaticianul. Doar contine componente electronice !

Cind un informatician iti spune ca imprimantele nu au cartus in ele, sustine-ti punctul de vedere. Savuram argumentele relevante.

Cind un informatician iti spune ca va veni in scurt timp, raspunde cu un ton aspru:"Si cam cite luni intelegi tu prin scurt?" Acest lucru ne motiveaza.

Cind imprimanta nu vrea sa tipareasca, retrimite documentul de cel putin 20 de ori. Deseori documentele dispar in gaurile negre. Daca imprimanta nu tipareste nici dupa 20 de incercari, trimite documentul la toate celelalte 68 imprimante din retea. Una din ele trebuie sa functioneze!

Nu invata nici un termen tehnic. Cind spui "Nu-mi merge chestia aia", stim exact ce vrei sa spui. Daca cablul de la mouse continua sa iti dea jos poza inramata a ciinelui tau, ridica calculatorul si inghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost facute sa reziste pina la 20 kg.

Daca tasta 'spatiu' nu mai functioneaza, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt tastaturile savureaza foarte mult kilogramul de firmituri si de unghii dinauntru.

Daca primesti un mesaj care spune "Are you sure ?", fa cit de repede poti click pe butonul 'Yes'. La naiba, daca n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?!

Simte-te liber sa zici lucruri de genul "nu ma pricep la porcariile astea de calculatoare". Nu ne suparam cind auzim ca se face referire la arealul nostru de expertiza profesionala ca fiind porcarie.

Cind vrei sa schimbi cartusul la imprimanta, cheama-ti informaticianul. Schimbarea unui cartus de imprimanta este o sarcina extrem de complexa, si se recomanda ca ea sa fie executata doar de un inginer licentiat in fizica nucleara.

Cind te intilnesti cu un informatician duminica la aprozar, intreaba-l ceva de calculatoare. Lucram si in weekend.

Nu nota nimic din ceea ce te invatam. Ne place sa repetam la infinit aceleasi lucruri.

Cind ne semnalezi ca nu ai acces in retea, jura-te ca ai introdus parola corecta. Calculatoarele o iau razna deseori.

In loc sa ne spui ce s-a intimplat, spune-ne doar ca "a disparut chestia aia desi n-am facut nimic".

Calculatoarele se aseamana cu Triunghiul Bermudelor, si noua ne plac misterele!

Snobism lingvistic

Snobism lingvistic

© Nicolae Iliescu - Cronica Romana
( http://www.cronicaromana.ro/bloc-notessnobism-... )


Engleza este astazi rau de tot la moda. Asa cum ne informeaza un lingvist italian, prin anii ’60, deci in urma cu vreo cincizeci de primaveri sau veri vipioase ca asta, limba respectiva era parlata de nu mai mult de treizeci de milioane de anglicani, caci peste balta lui Okeanos incepea a se gavari americana. Acusica, asa cum zice un simpatic actor intr-o reclama mai de Doamne ajuta si cu ceva haz, limba cu pricina este vorbita de fix doua miliarde de oameni, cam unul din trei, daca mai numaram bine, ceea ce este un progres, dar si un dezastru. Fireste, idiomul intrebuintat la scara planetara este un soi de esperanto, de volapuk, de lingua franca - apropo, va mai amintiti prostia aia artificiala, numita esperanto, tot de prin anii ’60 sau ’70? Cand auzi limba asta alcatuita din nenumarate cuvinte monosilabice ai senzatia unei carute scrasnind pe caldaram, senzatie care nu se mai percepe, desigur, in cazul lui Chaucer, Shakespeare sau Poe! Dar nu toti utilizatorii de astfel de limbaje si stiluri sunt alde Shakespeare!
Adevarat, orice limba este vie, se transforma, renaste, se schimba in functie de epoca, de generatii, de experiente, de directionarea mesajelor, dar boala de a apela intotdeauna la o vocabula englezita cand ai, Slava Domnului, atatea la indemana in propria ta limba este suparatoare si destul de greu de tratat. Mai ales cand toate mediile afiseaza acelasi servilism lingvistic si nu au alta preocupare decat sa creada ca ruperea cu trecutul comunist al patriei presupune taman recurgerea la vorbe si expresii cat mai americanizate. Basca pronuntarea cu accent englezesc a numelor frantuzesti. De-un parexamplu, ce atata “orengi” in loc de “oranj”, ce atata “Sitroen saper giangli” in loc de “Sitroen siuper jangli”, ca in limba lui Voltaire! Si numele hipermarseului Carrefour isi deplaseaza accentul de pe a doua silaba, destul de ridicol, pe prima, in vreme ce insasi bastinoasa Dacia Logan, cu accent tot pe a doua silaba, se transforma in Laugan! Toata lumea rancheza la ideea bietului Pruteanu - de fapt, adaptarea unor masuri luate si de alte tari, mari si atente cu limba lor de cultura - care nici nu era deloc rea! Sigur ca o limba unica ar fi mai simpla pentru organizarea unui stat unic, Terra, dar asta in proza SF. Si trebuie sa mai stim cate ceva: o limba se impune prin produsele ei civilizatorii - sumeriana a durat milenii, greaca si latina au si ele cam o miisoara de ani, iar aramaica, sanscrita si copta se mai vorbesc si azi in unele comunitati izolate. Nu mai amintim de salonarda franceza. Si daca toata lumea, ca Mundus, va deveni nu neaparat un sat universal, ci mai degraba un magazin universal, ce nevoie mai ai de altceva decat de “how much”, “thank you” si “O.K.”? Rinascimento, encyclopedie sau weltamschauung ar fi prea de tot! Vorba ceea, in germana dai ordine soldatilor, franceza vorbesti in salon, cu doamnele, iar in spaniola I te adresezi lui Dumnezeu! Englezo-americaneste poti vorbi in toate metrourile, taxiurile, speluncile, pietele si bazarurile! Dupa unele proiectii, in anul 3.000 se va vorbi o singura limba pe Pamant, ca planeta: hispano-engleza. Om trai si om vedea! Maimute culturalicesti, imitam si noi ceea ce vedem la altii. Bineinteles, asta-i blestemul culturilor mici, sau, ma rog, mijlocii-mici, niciuna nu scapa de el! Dar nici asa.
De pilda, nu vom sti niciodata de ce trebuie ca un biet patruped din rasa canide sa treaca pe nisipul fierbinte ca o noapte de carnaval si sa strige “ouch, ouch, ouch” in loc de neaosul “aoleu” sau “valeu”? E o reclama tradusa? Crede cineva ca va fi vizionata si in alta parte decat la Pomarla? Si asta o fi fiind facuta de idiotiseanul cela de Tataru Bunaru? Sau lumea se mira hazliu, unanim si palid prin “uau”, nu mai emite bastinasul “hopa” sau “hait”. Despre oribilul “ok” nu ne mai racim gura de pomana, pans si amaratele alea de la registratura unei institutii oarecare emit astfel de bazdaganii. Avem nu numai ziare si reviste de finansa, ci si canale si canalizari teve de biznis (citeste bisnita, ca doar asta e la noi ). Am auzit si chiar am si citit (vaz ca inca nu au incercat piedestalul lecturii pe teletext gazetarii nostri de pe la “Somoiogul Zilei” si nu au dat stirea ca a lor!) cum ca a mai scumpa vila de pe Coasta de Azur, Leopolda, a fost cumparata de un miliardar rus. Cam pe toata intinderea ceea, de la Juan les Pins si Antibes pana la Nisa, am vazut ca daca nu stii frantozeste, e bine sa ingaimi ceva pe ruseste! Noi cu ce ne ocupam?
Apoi, in afara de snobismul lingvistic apare snobismul in purtari. Invatatoarea nu mai da nota zece, mult ravnita de toate mamele din lume pentru odraslele proprii, ci nota A, ca la America. Pe vremea cand eram mici ne suiam in nuc si faceam dulceata de cai verzi (?!?), ca nu sedeam la bloc si ca toti aveam nuci pe balcon, nu furam caiase si corcoduse din curtea scolii! Am mai spus odata ca aveam “pudding de la bunica”, noroc ca au renuntat la tampenia respectiva. Invatam cuvinte noi si proprietati noi, aflam astfel despre scalpul tuturor, despre cimentul din firele de par, despre casa de vacanta si despre apartament si despre masina aia veche si despre caine, ca avem a doua resedinta tot asa cum avem clasa medie, “pentru ca meritam”. Perfect barbatesc, de pe vremuri, asistam numai la traduceri idioate dupa urechea bleaga. Toate logo-urile sunt talmacite tiranic in ciuda limbii romane, aiurea in tramvai, “pentru fiecare” nu “pentru oricine”, “plus de aroma si prospetime”, “alb stralucitor”, de parca ar fi jde mii de nuante de alb, ca la eschimosi ( aia cica au douazeci de cuvinte pentru asta notiune!) “pentru supermame” (cum or fi aratand, oare etc. “Impecabil de curate”, nu-i asa ? Peste toate pluteste reclama hai-hui la Bonux, realizata de o actrita de doi bani, o toapa autentica si amortita. Ca sa nu mai vorbim despre scenariile macabre, cu niste fete de duzina, de parca ar fi scoase din filmele de pe canalele “Private spice” si “Hustler”, pardon de vorba proasta! Fetele acelea, de acolo sunt mai expresive, mai firesti si au preocupari intelectuale, ajung mai repede decat elita noastra, de doi parai, la concept!

Juramintul primarilor

tocmai ce am primit poezioara pe messenger... si ca tot e votarea miine, fac si eu, la rindul meu, cunoscute aceste 'versuri'

JURAMANTU PRIMARILOR
Juram, juram, juram
4 ani sa tot furam
Pe romani sa-i pacalim
Patria s-o praduim
La naiba cu toti romanii
In frunte cu toti taciunii
Scolile le daramam
Numai noi sa dominam
Exploatatori de frunte
Sa ne tina lumea minte
Ne vom tine de cuvant
Toti romanii in MORMANT
Capsunari, Smenari
Caini Turbati si Gainari
Oriunde voi va aflati
Nu uitati sa ne VOTATI !

Eu inca nu sint hotarit cu cine sa votez.... probabil nici n-am sa votez.... oricum pentru mine sint toti la fel. Iar sa faci campanie la sectorul x spunind de candidat ca este 'Ne^^^ta pentru sectorul x'... mi se pare o mare timpenie.... meritul este al lui Ne^^^ta pentru ce a facut in sectorul lui... in nici un caz al partidului.