Strigătul de jale al românului

Trist.... dar cit se poate de adevarat....

© Lucian MÎNDRU:


România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.
Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: 'Am avere, am valoare!'.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie?
Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane şi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat in urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: 'Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!'. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor..
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea...

Spirala infernala

Mesaj primit pe mail acum citeva zile... un text vechi, dar cit se poate de actual.... si trist

Le Droit à la Paresse, de Paul Lafargue (1880, 1896), est sans doute le pamphlet le plus violent et le plus réjouissant - le plus fertile, aussi - qu'on ait jamais écrit contre le travail: il n'était pas question de composer ce texte magnifique, grand classique du mouvement ouvrier révolutionnaire, dans une police de labeur...

COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricind. Caci vorbeste pina si despre criza la care am ajuns azi...

Etapele SPIRALEI INFERNALE sint pe scurt urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa cistigam tot mai mult - asa ni se cere «ideologic» de catre societatea capitalista - ca doar marii industriasi/patroni au nevoie de oameni «motivati» care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....

2.Produsele, la un moment dat, nu se mai vind, caci sint prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani - salariile oferite de industriasi/patroni nu sint suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam

3.Sintem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4.La un moment dat sint atit de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare - dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult

5.Daca tot sint dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa mai angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sint bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii - este treaba lor !

6.Creditele sint din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu

7.La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei bine, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai cistiga atit de mult patronii.

Lectie de management :P

Big John nu plateste!

Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele citeva statii: citiva oameni care-au urcat, citiva care-au coborit si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicind: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.

Soferul avea cam 1,60 m, era slabanog, genul de om blind ... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc.

Urmatoarea zi se intimpla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...

Pina cind soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo etc.

Dupa citeva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cind Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?"

Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".


Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI !

Colectia de povestioare (16)

7% - Sa ne ajutam reciproc !

O povestioara plina de morala/intelepciune pe care imi face placere sa v-o impartasesc. Tocmai ce am primit pe mail textul si l-am scris si pentru voi



Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu minere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza minerelor mai lungi decit propriile miini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, rideau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus: "nu inteleg"

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gindeau doar la ei insisi"

Cind Isus a murit pe cruce, el se gindea la tine. Se estimeaza ca 93% din oameni nu vor trimite mai departe acest mail. Daca esti unul din cei 7% trimite acest mail cu titlul "7%"

Suferintele bietului IT-ist

Cind ne chemi sa-ti mutam calculatorul, asigura-te ca l-ai lasat ingropat sub o juma' de tona de carti postale, poze de-ale copiilor, animale impaiate, flori uscate, cornuri uscate si dosare patate cu cafea. Noi nu avem o viata personala, si sintem adinc miscati cind putem trage o ocheada fugara prin viata ta.

Nu nota nimic. Niciodata. Putem sa redam mesajele tale de eroare de la noi.

Cind un informatician spune ca vine la tine, du-te bea o cafea. In felul acesta nu vei fi acolo cind vom avea nevoie de parola ta. Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche.

Cind ne suni, spune-ne ce doresti sa faci, nu ceea ce te impiedica sa faci acel lucru.

Nu avem nevoie sa stim ca nu poti folosi programul cutare pentru ca calculatorul tau nici macar nu porneste. Sau mai bine: cind ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce bun ne-ar putea folosi?

Cind un informatician iti trimite un mesaj foarte important, sterge-l imediat. Erau doar teste.

Cind un informatician e la biroul lui si maninca, intra drept inauntru si varsa-ti of-ul. Existam doar pentru a sluji.

Cind xeroxul nu functioneaza, cheama-ti informaticianul. Doar contine componente electronice !

Cind un informatician iti spune ca imprimantele nu au cartus in ele, sustine-ti punctul de vedere. Savuram argumentele relevante.

Cind un informatician iti spune ca va veni in scurt timp, raspunde cu un ton aspru:"Si cam cite luni intelegi tu prin scurt?" Acest lucru ne motiveaza.

Cind imprimanta nu vrea sa tipareasca, retrimite documentul de cel putin 20 de ori. Deseori documentele dispar in gaurile negre. Daca imprimanta nu tipareste nici dupa 20 de incercari, trimite documentul la toate celelalte 68 imprimante din retea. Una din ele trebuie sa functioneze!

Nu invata nici un termen tehnic. Cind spui "Nu-mi merge chestia aia", stim exact ce vrei sa spui. Daca cablul de la mouse continua sa iti dea jos poza inramata a ciinelui tau, ridica calculatorul si inghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost facute sa reziste pina la 20 kg.

Daca tasta 'spatiu' nu mai functioneaza, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt tastaturile savureaza foarte mult kilogramul de firmituri si de unghii dinauntru.

Daca primesti un mesaj care spune "Are you sure ?", fa cit de repede poti click pe butonul 'Yes'. La naiba, daca n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?!

Simte-te liber sa zici lucruri de genul "nu ma pricep la porcariile astea de calculatoare". Nu ne suparam cind auzim ca se face referire la arealul nostru de expertiza profesionala ca fiind porcarie.

Cind vrei sa schimbi cartusul la imprimanta, cheama-ti informaticianul. Schimbarea unui cartus de imprimanta este o sarcina extrem de complexa, si se recomanda ca ea sa fie executata doar de un inginer licentiat in fizica nucleara.

Cind te intilnesti cu un informatician duminica la aprozar, intreaba-l ceva de calculatoare. Lucram si in weekend.

Nu nota nimic din ceea ce te invatam. Ne place sa repetam la infinit aceleasi lucruri.

Cind ne semnalezi ca nu ai acces in retea, jura-te ca ai introdus parola corecta. Calculatoarele o iau razna deseori.

In loc sa ne spui ce s-a intimplat, spune-ne doar ca "a disparut chestia aia desi n-am facut nimic".

Calculatoarele se aseamana cu Triunghiul Bermudelor, si noua ne plac misterele!