intre ciocan si nicovala

E foarte naspa sa fii intr-o asemenea situatie. Cred ca foarte multi ati fost pusi cel putin o data in situatia asta.

In calitate de angajat intr-o companie mare, responsabilitatile in functie de "functie" sint si ele la fel de mari. Partea cea mai proasta este atunci cind esti intr-o pozitie nu kiar inalta, mai ai citiva superiori ierarhici, si nu cunosti tot ce ar trebui (ti se spune cite putin, "cu ratia"). Altii care cred ca te pricepi sa le rezolvi problemele apeleaza la tine, iar tu trebuie sa iei legatura cu ceilalti care stiu solutia pentru a ti-o transmite si astfel pentru a putea rezolva problema. Este intr-adevar NASPA.

Mi se spune de exemplu sa fac x-kestie. Pentru asta am nevoie de aprobare de la persoana A, care nu este in firma. Deci... pune mina pe telefon si suna-l pe A. "Ce vrei ?"... "M-a rugat T sa fac kestia x" "Ok... poti sa faci"... toate ar fi oarecum frumoase daca s-ar desfasura asa. Dar ce te faci cind A are telefonul inkis sau nu raspunde... si mai ales cind acel T sta linga tine si asteapta sa faci ce ti-a cerut sa faci ???? ei bine... sint asa de naspa situatiile astea ca de multe ori imi zic ca nu mai rezist si imi dau demisia... Inca mai am rabdare... dar nu stiu pentru cit timp. Si nu o data sau de 3 ori mi s-a intimplat sa fiu intre ciocan si nicovala.... sint cred ca zeci de ori.

D-asta sintem asa de stresati si ne timpim inainte de vreme... momentan ii compatimesc pe batrinii senili, dar nu vreau sa ma gindesc ce ma asteapta si pe mine daca voi continua sa lucrez in conditiile actuale :((( Ajungi sa fii pus la zid de unii pe motiv ca nu esti "capabil", fara sa le pese de faptul ca in realitate n-ai fost instruit corect si complet. Si kiar au dreptate.. nu e vina lor ca nu ai fost instruit. Esti pus intr-o pozitie... trebuie sa stii sa faci kestiile alea fara sa mai stai sa ceri aprobari sau sa intrebi CUM se face.

pina la urma.... traim in Romania. Si cel mai bine e sa ai propria ta firma in care sa nu lucreze mai mult de 2-3 persoane (inclusiv patronul)... Cu cit firma e mai mare... cu atit stresul este mai mare.. in special pentru pozitiile intermediare :(

ideal(uri)... si aminitiri

citeva kestii "ideale":
1. varianta cea mai scurta ar fi sa existe perfectiunea Atunci totul ar fi bineinteles si IDEAL.
2. cum perfectiune nu exista (cel putin nu in viata noastra de zi cu zi), ramin urmatoarele:
- sa nu existe boli; sa te nasti si sa cresti sanatos, fara sa te imbolnavesti sau ca alternativa... sa fii imun la tot ce inseamna infectii virale/bacteriene
- sa poti comunica fara bariere de limba; sa existe un limbaj si o modalitate de comunicare intre oameni care sa nu presupuna eforturi de invatare; sa fie ceva nativ; inclusiv la nivel telepatic, prin subconstient
- sa nu existe rautatea (nici cuvintul, nici sentimentul)
- peste tot sa existe DRAGOSTE, in toate formele ei, prin daruire, bunatate, intelegere, toleranta, pace, comunicare si tot ce are cu adevarat VALOARE

Si cred ca la DRAGOSTE se poate rezuma absolut totul... de aici porneste orice valoare umana. Fara nici o limita, nici de virsta, nici de distanta, nici de rasa sau nivel social.

Oare tehnologia care isi depaseste perpetuum recordurile prin noutati si inovatii nu cumva ne-a indepartat de la viata simpla si spirituala de acum citeva sute sau mii de ani ? Cind nu existau calculatoarele, televizoarele si alte aparate electronice, oamenii aveau mai mult timp sa contempleze natura si sa se bucure de beneficiile ei. Cind nu existau masinile, oamenii aveau mai mult timp pentru ei si pentru sanatatea lor. Cind nu se construise ceasul, oamenii nu erau la fel de grabiti ca in prezent.
Ne-am departat atit de mult de adevarata viata si de adevaratul sens al ei... Nu facem acum decit sa muncim ca sa mincam (si invers). Distrugem natura pentru a construi diverse... ne dezvoltam industrial cu pretul poluarii aerului pe care il respiram.

Copilaria noastra si a strabunilor nostri a devenit o copilarie plina de tehnologie IT + pokemoni pentru copii din ziua de azi. Aproape ca au uitat sa se joace intre ei; notiunea de colectivitate a cam disparut. In curind nu vor sti sa scrie cu un creion sau stilou, fiind invatati numai cu tastatura calculatorului. Povestile pentru copii de Creanga sau Andersen sint inlocuite de povestile fantastice cu Harry Potter.
Unde e copilaria de odinioara ?
Unde e viata simpla si frumoasa ?
Unde e DRAGOSTEA dintre noi ?

Rautatile femeilor... si (i)maturitatea feminina

... nu stiu altii cum sint, ce simt sau ce gindesc, dar eu.... nu pot sa inteleg de ce femeile (si aici vorbesc la cazul general, nu ma refer la exceptii) sint atit de rele.... intre ele... :)
Nu cred sa existe microgrupuri de femei - colege in mod special (de clasa, de serviciu, etc) in care sa nu existe invidie, ura, orgolii copilaresti.... ce sa mai, intr-un cuvint RAUTATE.

Mereu trebuie sa caute scandal din orice... mereu trebuie sa fie una dintr-un grup care sa se detaseze de celelalte si sa-si impuna autoritatea... iar daca nu reuseste usor, se va kinui sa "sape" pe fiecare din celelalte care i-ar sta in cale. Era o veche vorba, a carei valabilitate insa se mentine (si sint convins ca se va mentine cit va fi lumea asta): "Intre 3 femei exista un dialog. Daca pleaca una din ele, incepe birfa". Nu neg faptul ca si barbatii mai birfesc sau isi mai aduc acuze, se mai baga unul in **** celuilalt, dar sint kestii strict de moment. La femei insa, daca uneia i s-a pus pata pe alta, dintr-o rautate care pentru barbati ar parea copilareasca, nu va uita si va "coace" mereu ceva pentru a se razbuna mai devreme sau mai tirziu.
Se zice ca femeile se maturizeaza mai devreme decit barbatii. Poate ca as fi de acord 100% cu aceasta afirmatie, insa numai in cazul in care ar exista o femeie si un barbat, intre care sa facem comparatia..... insa comparind un grup de femei cu un grup de barbati, situatia este complet pe dos.... Barbatii stiu ceea ce este o ekipa, stiu in ce consta puterea cind sint uniti.... dimpotriva, femeile nu se simt bine in ekipa... au ceva egoism in ele si acest lucru face ca relatiile intre ele sa se rezume la prietenii pe diverse criterii, de multe ori facind parte din tabere "rivale" sau diferite intre ele ca scop. Va avea citeva prietene cu care sa mearga la cumparaturi (shopping), alte prietene cu care sa mearga la saloane de infrumusetare, alte prietene de taclale, prietene cu care sa discute despre familie si copii, etc. De mentionat ca in fiecare grup, inevitabil exista una mai cu tupeu, un fel de lider de grup. Insa daca ar fi sa se adune toate aceste grupuri la un loc, mare intelegere intre lideri-femei nu vad sa existe. Fiecare va veni cu argumente pro-personale si contra-celorlalte, fiecare va dori sa se stie cea mai buna, insa nu numai intr-un anume domeniu, ci in toate. N-ar fi exclus sa se lase kiar cu o bataie tipic feminina cu palme si par smuls :)

Ok... a fost doar un scenariu. Poate ca in realitate nu se mai ajunge la asemenea conditii limita, dar trebuie sa recunoastem ca rautatea intre femei exista... sub alta forma de violenta, nu neaparat fizica, de cele mai multe ori verbala: amenintari, injurii, ironii, etc.

De aceea in viata de zi cu zi cele mai echilibrate ekipe sint cele mixte. Trebuie sa existe si niste hormoni masculini care sa mai medieze excesul de estrogeni :) O ekipa formata numai din femei nu va fi niciodata inchegata. Va exista mereu pericolul destramarii prin autodistrugere sau prin renuntarea uneia (aparent mai slabe), care incepe sa gindeasca mai mult si alege o cale mai buna, un alt drum... apoi se uita intre ele.
De cite ori ati vazut sau ati auzit de foste colege care dupa ce s-au certat si si-a vazut fiecare de drumul ei sa isi dea intilnire dupa o perioada mai mare ? Barbatii insa, se intilnesc cu mare placere dupa ani de zile la o bere si cu aceeasi placere pot repeta evenimentul :)

Inkei aici acest subiect... sper sa nu va simiti cu musca pe caciula :) a fost o kestie generala. Doar stiti ca persoanele de fata nu sint incluse :))) Feel free to reply .... accept critici, dau drept la replica :P

pentru orice exista un inceput...

.... iar acesta este inceputul meu in ale blog-urilor. Incet-incet ma adaptez si eu la tehnicile web de publicare/promovare idei, opinii, cerinte, etc.
Am inceput mai demult cu un site. Dupa o vreme, din lipsa de timp am abandonat partial, apoi total proiectul. Dupa ani de zile de pauza, am intrat iar in viata web printr-un forum... iar acum, primul meu blog :)
Viata e frumoasa... trebuie doar sa ai grija de ea si sa o pastrezi asa cum iti doresti...