Vasile Militaru - Vorbe cu tâlc

Vasile Militaru - Vorbe cu tâlc ©

(către cititorii mei)

Aceste Vorbe cu Tâlc au izvorât dintr-o adâncă iubire de oameni. Scrise cu dorinţa de a folosi poporului - drept o cinstită călăuză pe căile tuturor virtuţilor...

Vă mulţumesc, dragii mei cititori, pentru dovada ce mi-aţi făcut astfel, confirmând înşivă că sămânţa acestor învăţături morale n-a căzut pe piatră seacă, ci a prins rădăcini în ogorul sufletului vostru, din care va ieşi rod luminos...

Deci nu din trufie, ci ca să vă arăt cât de mare este mulţumirea ce simt că v-am putut fi de un asemenea folos, mi-aş lua voia să vă spun că, de s-ar încheia şirul zilelor mele pe pământ mâine, aş socoti împlinită o bună parte din datoria mea de om...


În grădina largă-a vieţii, omul seamănă cu-o floare:
Vine toamna ... cade bruma ... Biruită, floarea moare,
Dar rămâne amintirea celor buni, care-şi iau drumul,
Cum din floarea-mbătătoare ne rămâne, scump, parfumul!

Pururea, înţelepciunea are culmi ce urcă-n stele
Şi, de veacuri, fericirea stă pe culmile acele.
Aşadară, fericirea, în zadar o cată unii,
Dacă nu pot să atingă culmile înţelepciunii!

Câinelui ce-mi stă-n ogradă, îi arunc de azi pe mâine,
Pentru paza lui cinstită, câte-un colţ uscat de pâine
Şi, de câte ori mă vede, prin ogradă sau în prag,
Câinele, cu-a lui privire, îmi arată - atâta drag,

Încât, grai de om să aibă, şi iubirea lui fierbinte
Mai duios, el n-ar fi-n stare să mi-o spună prin cuvinte ...
Un argat, ţinut de milă şi sătul numai de bine,
Cu nespusă vrăjmăşie caută mereu la mine

Şi, din ambele fiinţe căror astfel le dau pâine,
Eu mă-ntreb în toată clipa: "Care-i om şi care-i câine?"
Sfânta moarte, totdeauna secerând după-al ei plac,
Nu-ţi ia-n seamă bogăţia; când te ia, te ia sărac.

Pentru că, întreg avutul ce în viaţă tu l-ai strâns,
Ea îl dăruieşte celor cari te duc la groapă-n plâns,
Ca şi cum ar vrea să-ţi spună: "Ai strâns aur ca tezaur,
Pe când Dumnezeu îţi cere numai sufletul de aur!"

De-ai primit un dar, tu cată bucurii prea mari să n-ai;
Cei mai mulţi, când îţi fac darul se gândesc: ce-o să le dai?
Bogăţia, ca femeia, câte-odată stă de şagă:
Vine pe neaşteptate şi te lasă când ţi-e dragă!

Dacă vrei vrăjmaşul de-astăzi să te-mbrăţişeze mâine,
Pentru piatra ce-ţi aruncă, tu aruncă-i lui o pâine.
Tigrul, gata să sfâşie, îl vei face astfel câine!
Poţi găsi, când ai pierdut, un ac în aria cu grâu,

Un cal sălbatic în pustiuri, un peştişor scăpat în râu,
Un corb în noapte când nu ard, pe cer, nici stelele, nici luna,
Dar cinstea ta, când ai pierdut-o, pierdută-i pentru-ntotdeauna.
În răsfăţ de-ţi creşti copilul şi-l laşi zilnic fără frâu,

Tu ai semănat neghină, socotind că semeni grâu.
De trei ori: vai ţie, mamă, în asemeni greş, că mâine,
Vei mânca, muiată-n lacrimi, cea mai otrăvită pâine!

Toparceanu - Balada unei stele mici

George Toparceanu - Balada unei stele mici ©

Tii minte tu, iubita mea,
O noapte de argint in care
Mi-ai aratat pe cer o stea
Din Carul mare?

Cu fata-n sus spre Dumnezeu,
Lasandu-ti capul sa se culce
Pe bratul meu,
Te leganam, povara dulce.

Deasupra noastra, un castan
Cu frunze pudic rasfirate
Pentru-a servi de paravan
Iubirilor nevinovate,

Tinzand o ramura-n zadar
Ca sa ne apere de stele,
Fusese martor ocular
La toate cele.

Si nu mi-ai spus atunci nimic,
Dar cand mi-am coborat privirea,
Un deget mic
Mi-a aratat Nemarginirea.

Un strop de-argint a lunecat,
Si, cu paloarea-i siderala,
Pe cerul negru a-nsemnat
Un fir subtire de beteala...

Tii minte ce fior strain
Trecu atunci, din constelatii,
Prin bluza ta de crepe-de-Chine
Cu aplicatii?

Ce vesti din cerul departat
A nins pe fruntea ta zenitul?
Ce ganduri tainice-ai schimbat
Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunzis,
O stea smerita si albastra
Sta singuratica, piezis
Deasupra noastra.

Si ca un spin,
Cu raza-i rece si subtire,
Mi-a strecurat un gand strain
In visul meu de fericire.

Zicea: - Sub cerul vast si mut
V-a aruncat aceeasi soarta
Pe-un strop de lut
Ce-n invartirea lui va poarta.

Sarman atom sentimental!
Nu stii tu oare
Ca viata voastra-i colosal
De trecatoare?

Zicea: - Ma mir ca te-ai gandit
Sa-mi canti o oda.
De cand poetii s-au prostit,
Amorul nu mai e la moda.

Oricum, voi sunteti prea marunti
Si eu, prea mare...
N-ar fi mai bine sa renunti
Si sa va duceti la culcare?

Ca nu exista pe pamant
Mai venerabila manie
Decat - sub stele juramant
Pe vesnicie.

Si nu exista-n univers
Mai mare crima
Decat - la coada unui vers -
Sa pui o rima...

Colectia de povestioare (8)

Patania magarului batran.

Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce e de facut. Pana la urma, taranul hotari ca magarul si-asa era batran, iar ca fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. El a ajuns la concluzia ca nu mai merita osteneala de a-l scoate pe magar din adancul fantanei. Asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepu sa arunce de zor pamant inauntrul fantanei. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adincul fantanei si ramase uluit de ce vazu. Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanei, sari peste ghizduri si iesi frematind...

Viata va arunca poate si peste tine cu pamint si cu tot felul de greutati... Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus.
Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte.
Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.
Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte.

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
1) Curata-ti inima de ura, frica si egoism;
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile;
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa;
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin;
5) Iubeste mai mult si ...

scutura-te de pamant , pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia.... nu problema!

Jurnal de calatorie - partea a X-a

Partea a X-a … Ziua 12 – Pestera muierii + Polovragi – retur Bucuresti

12 August. Ne trezim ca boierii, pe la 9.30. Mincam in bucatarie paine cu margarina cu gem si salam. Predam camerele, stringem bagajele si mergem sa vizitam pestera. Ziua de sofat a lui Laur. Ajungem pe la 10.40. Asteptam pina la 11 fix (vizitarea pesterii se face din ora in ora). Taxa: 5ron/persoana + 5ron-taxa foto. Se intra in grup.. nu se dau bilete, asa ca in gramada de acolo am platit toti 5 + 2 aparate foto numai 20ron … facem poze http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- si ascultam – cit reusim – din explicatiile ghidului. Dupa 50 de minute iesim din pestera pe cealalta parte a muntelui. Ne intoarcem la intrare sa luam masina, si ne indreptam spre Polovragi. Urcam pe cheile Oltetului si parcam masina intr-un loc mai liber, dupa ca intoarcem. Zona e destul de ingusta. Cum Alice nu mai avea kef de vizitat pesteri, iar eu am vizitat Polovragii de foarte multe ori, am hotarit sa raminem la masina si sa ne plimbam prin chei. Laur, Aditzu si Alexandra au intrat sa viziteze pestera. Am reusit sa vad acelasi ghid care explica de ani de zile – un nene simpatic cu mustata si cipilic
Pe la 13.40 am plecat din Polovragi cu destinatia finala Bucale… Am trecut prin Baile Govora, apoi ne-am indreptat spre Rimnicu Vilcea, insa nu prin oras ci pe centura. De acolo am urmat traseul spre Pitesti. Ne-am mai oprit o data la vestitii mici ‘mari’ de la Dealu Negru. Eu am luat o ciorba de burta, ceilalti – mici cu cartofi prajiti, Alice – piept de pui la gratar cu cartofi prajiti. Apoi am plecat mai departe spre Pitesti. Aici insa n-am optat pentru varianta pe autostrada din motive destul de usor de dedus: se numeste autostrada, dar la cite lucrari de consolidare se executa inca… mai bine sa evitam Asa ca din Pitesti am plecat pe ruta Topoloveni – Gaesti – Titu – Buftea – Chitila.. si uite asa am ajuns si in Bucuresti pe la ora 18.30. I-am lasat pe Aditzu si pe Laur (vecini de cartier) cu bagajele lor… am si impartit restul de supe instant ramase si cappuccino neconsumate apoi am plecat spre casa noastra… Am lasat-o si pe Alexandra in drum…. Si uite asa am petrecut 12 zile de concediu intr-o tara frumoasa… Pacat ca nu are cine sa se ocupe cu adevarat de turismul romanesc… dar,…. Inca exista sperante

(sfirsit)

Multumiri lui Laur care a facut posibila publicarea jurnalului si pe site-ul Descopera - http://www.descopera.ro/jurnal/961967-o-calatorie-prin-romania
[later edit - se pare ca cei de la descopera.ro s-au plictisit de jurnale si au inceput sa stearga din ele]

Jurnal de calatorie - partea a IX-a

Partea a IX-a … Ziua 11 – Baia de Fier

11 August… ne trezim mai greu dupa o noapte in care nu prea am putut dormi din cauza galagiei produse de tunete si traznete…. Afara e frumos, soarele straluceste. Este totusi racoare. Dunarea pare putin mai mare ca nivel… cel putin cum se vede de la casuta, comparativ cu nivelul din ziua precedenta… Servim micul dejun in casuta – paine cu margarina si cu gem, salam sasex – cit a mai ramas Pe la 10.30 plecam – Aditzu sofer de serviciu azi . Facem un popas la Portile de Fier si vizitam muzeul (taxa 2ron/pers). Ni se prezinta istoria ‘portilor’, descrierea caracteristicilor tehnice ale instalatiei (turbinele hidrocentralei). Nu se percepe taxa foto, insa este interzisa fotografia in sala motoarelor. Facem poze pe holurile muzeului, platim (la iesire) si plecam mai departe. Intre timp incepe sa ploua destul de urit… La 12.30 ajungem in Drobeta Turnu Severin, oras pe care il tranzitam, apoi ne indreptam spre Motru – Tg. Jiu. Avem parte de o portiune de drum mai dificila, datorita unor alunecari de teren mai veki. Ocolim pe centura Motrul si mergem mai departe spre Tj. Jiu. Poposim in centrul orasului, vis-à-vis de parc pe la ora 14. La parcarea laterala, reuseste si Aditzu sa intre putin cu bara intr-un Cielo de Constanta parcat in spate Eh… viteza mica, nici o urma . Vizitam parcul cu poarta sarutului si masa tacerii http://ro.netlog.com/racristi/photo/photoid=232...- . Facem poze, apoi ne intoarcem si mergem sa vedem si ‘Coloana infinitului’, care este amplasata cam in cealalta parte a orasului. Ajungem si acolo, facem citeva poze, apoi plecam. Intrebam localnicii de un club/terasa ceva si sintem indrumati la terasa Anna. Un local foarte frumos, dotat in stil rustic, ambianta placuta. Comandam cite o pizza plus ceva desert (inghetata, clatite, papanasi-eu). Dupa ce mincam bine, trecem pe la WeCinii nostri inainte de ultima bucata de drum Plecam pe la ora 17 din Tg. Jiu… Aflam de la stirile radio ca sint probleme pe defileul Jiului spre Petrosani, asa ca decidem sa nu ne riscam si mergem spre Novaci prin Curtisoara – Crasna. Drumul nu este excelent, dar destul de frumos, cu urcusuri si vai. Ajungem pe la 18.30 la Pestera muierii, unde incepe o ploaie zdravana. Hotelul si motelul de acolo sint in renovare… gasim un poster cu reclama la pensiunea Andreea.. dam un telefon si aflam ca nu mai sint locuri, dar ni se recomanda in alta parte, tot in Baia de Fier. Sunam si sintem indrumati spre locatie. Ploaia se opreste intre timp. Ne asteapta 2 camere complet mobilate, tv satelit (Digi), internet – daca avem nevoie, toaleta cu cada – apa calda. 70ron/camera. Acceptam, lasam bagajele si mergem putin prin comuna la un market. Cumparam apa, suc, paine, fructe, etc.. ca pentru o ultima noapte in deplasare. Ne intoarcem, facem un dus, apoi hotarim ce traseu sa facem pentru ultima zi din turneu – 12.08. Cum stirile anuntau cod portocaliu si rosu in zona de sud, inclusiv in zona Rimnicu Vilcea – Curtea de Arges, decidem sa vizitam cele 2 pesteri din zona – Pestera muierii si Polovragi, dupa care sa ne intoarcem in Bucuresti. Acestea fiind spuse, ne-am bagat la somn… Laur – iar cu noi in camera.

(va urma)