Incercare de revenire :)

Neata!

Da... privesc in urma si vad ca multi ani au trecut fara sa mai dau vreun semn. Poate din lipsa timpului, sau a vreunui subiect anume, poate din cauza grijilor si problemelor sau poate chiar de lene :)

Nici nu stiu daca ma mai pricep la scris... nu ca m-as fi priceput vreodata bine.. Oricum, macar incerc.

Asa ca test, voi pregati un jurnal de calatorie (cred ca e stilul la care m-am priceput cel mai bine), mai ales avind in vedere ca in curind voi pleca sa ma relaxez citeva zile intr-un concediu mult-asteptat.

In urmatoarele zile ma voi gindi ce varianta sa adopt: ziua si jurnalul cu evenimentele sau un jurnal mai mare, complet, pentru a evidentia cursivitate in desfasurarea evenimentelor.... tbd :)

Pina atunci, cam atit:)

PS. Vreme caniculara in urmatoarele zile, asa ca... mare atentie!

De ce?

... in Romania e simplu sa raspunzi la intrebarea asta...

PENTRU CA SE POATE !!!

Sint constient de faptul ca nu sint singurul care gindeste asa.... dar avem ghinionul de a fi totusi in 'minoritate'... si, ca si lege scrisa sau nescrisa, se stie ca minoritatea se supune majoritatii...

Voi enumera o parte (stiti bine ca sirul este foarte lung) din cazurile cu care ma 'intilnesc' zilnic... nu conteaza ordinea, poate fi oarecare.

1. Speli linistit geamurile ferestrelor. Curatenia generala de primavara sau vreo sarbatoare sau... pur si simplu ti-ai amintit ca nu le-ai mai spalat de mult :) Termini treaba, te intinzi linistit pe pat sau pe fotoliu, admirindu-ti 'opera' si.... surpriza: ai avut ghinionul sa iti alegi ca zi de spalat geamurile exact ziua in care vecina/vecinul (am pus ambele variante sa nu se creada ca as fi misogin) isi scutura pe geam patura/presul/covorul... in fine... nu mai conteaza ce anume scutura, ci faptul ca ti-a re-adus tot praful inapoi pe geamuri; si pe pervaz; si in camera, ca tot ai lasat geamul deschis sa se mai aeriseasca dormitorul...

2.De mult n-ai mai stat in balcon, sa privesti minunatia de trafic, sa admiri o ploaie rapida de vara ori curcubeul ce tocmai a aparut. Ramii cu gura cascata privind ametit multitudinea de culori pe care ai norocul sa le distingi... dar mai cascata iti ramine gura dupa ce te trezesti cu scrumul de la tigara pe care o fumeaza cel de la un etaj superior... apoi de chistocul aruncat - deseori inca fumegind, care trece foarte aproape de mina ta. Eventual de o cantitate apreciabila de lichid care s-a scurs din gura aceluiasi fumator, probabil dupa o 'mica' perioada de salivare in exces...

3.Este weekend, este frumos, asa ca oamenii pleaca la padure, la picnic... inca nu te-ai hotarit daca sa pleci si tu sau sa ramii acasa. Brusc, incepe un spectacol audio-olfactiv. Daca nu esti fan guţă, minune, vijelie, fantastiku, etc vei deveni rapid si involuntar, daca nu pleci cit mai repede de acasa. Sa nu mai vorbim de mirosul de mici, pui, cirnati si alte carnuri, de la gratarul incins nu neaparat sub geamul tau, dar in directia fumului....

4.Asa ca ad-hoc iti schimbi planul. Pleci la padure... nu in parc, caci e foarte aglomerat, sint multi ciini care 'profita' din plin de iarba pe care TU nu ai voie sa calci (probabil ca sa nu te murdaresti). Pornesti deci spre padure. Sau cel putin asta este intentia, ca nu stii ce te asteapta pina la destinatia dorita:
a)iti ceri scuze ca trebuie sa deranjezi ospatul de la gratarul 'de la bloc', caci printre meseni este soferul uneia din cele doua - Q7 si X6 - care ti-au blocat iesirea.
b)reusesti sa scapi de chinul de la scara blocului si te indrepti spre iesirea din oras.... Incerci sa rezisti sa nu scoti o vorba de dulce printre dinti, dupa ce o masina sport iese din parcare fara nici un fel de asigurare si iti taie calea... (evident sau nu, era o blonda - no offence pentru doamnele/domnisoarele care STIU sa conduca). Mergi mai departe, bucuros totusi ca nu s-a intimplat nimic grav (decit cu psihicul tau care incepe sa scirtiie). Stop. S-a facut rosu. Te opresti regulamentar asteptind verdele. Pe linga tine, trece un 'puţoi' cu un bolid 4x4. E rosu... ei si? Ce-ar fi sa blocam putin intersectia ? asa ca se baga. Doar are cu ce! si trebuie sa vada si altii de ce este in stare. Bineinteles ca se face un 'mic' ambuteiaj si reusesti sa scapi de nenorocita intersectie dupa ce ai mai prins vreo 4 stopuri la semafor (alaturi de alti 'fraieri').
c)nu e frumos sa arunci gunoaie pe strada. Nici ca pieton, nici ca sofer/pasager. Cel putin asa imi spune mie si inca citorva bunul simt. Asa le zice si ţaranilor care si-au [luat] cumparat permis, drept urmare, au gasit o alta metoda de a arunca pachetul de tigari sau alte resturi din masina. Le pun 'discret' pe masina, cind stau la semafor (daca stau), apoi invoca faptul ca a batut vintul. Deci NU ei au aruncat gunoiul pe jos.

5.Ai ajuns, in sfirsit, la padure. Te bucuri ca ai scapat de tot ce a fost pina acum... dar.... nu trece mult timp si incepi sa te gindesti daca ai facut totusi o alegere buna. De intelepciune nu mai poate fi vorba acum :) Cauti un loc mai linistit, unde sa lasi masina si sa poti intinde o patura la umbra copacilor. Ghinion... peste tot numai masini. Nu toate, dar aproape toate cu usile/geamurile deschise, sa se auda mai surround vocile cristaline si suave ale celor care isi condamna dusmanii, isi pling zilele si se lauda cu banii si femeile lor (sau ale altora). Ar fi totusi citeva locuri neocupate. Insa cind ajungi mai aproape de ele, afli si motivul: fie vreo baltoaca, fie sant, fie 'groapa de gunoi'.
Reusesti pina la urma sa ignori zgomotele si ca prin minune apuci sa te odihnesti putin, la marginea padurii, in zumzetul goangelor si al trilurilor de pasarele. Iti 'incarci' rabdarea si te pregatesti de drumul de intoarcere.... Te las sa iti imaginezi singur prin ce trebuie sa treci. De fapt nici nu trebuie sa iti imaginezi... este realitatea pura!

6.Relaxarea la padure s-a incheiat. Hai sa facem citeva cumparaturi... mergi de data asta cu transportul public (daca nu sint alti jmekeri care sa mearga pe linia de tramvai, acesta din urma este mijlocul de transport care, cel putin teoretic, are cea mai buna fluenta). Nu scapi de rontaitorii de seminte. Nu zgomotul e deranjant ci cojile scuipate.... oriunde, pe jos sa fie! Apoi nu mai vorbim de laudarosii care musai trebuie sa le arate tuturor ce "aifon" (cu ifose) si-au tras si cit de misto se aude 3d si cit mai tare (la maxim) ultimul album de muzica simfonica... sau... nu! am gresit... manele :) Daca poti suporta mirosul ureei si a altor substante eliminate prin transpiratie, esti binevenit in aglomeratie. Cu rabdare si cu doborirea recordurilor anterioare de a-ti tine respiratia cit mai mult, ajungi si la giga/hiper/super/tera/ultra-market.
Bagi fisa (dupa caz) si iti iei caruciorul din 'garaj', dupa care intri in magazin. Aici... alta imbulzeala.... tocmai s-au adus fructe proaspete si, desi sint vreo 2 paleti plini, toti vor sa fie primii care isi umplu pungile cu cele mai aratoase alimente... romanul... tot roman. Ce daca sint fructe/legume de import ? se pot cintari (doar exista cintare cu autoservire) si pe alte coduri, eventual autohtone, bineinteles mai ieftin. Deci nu cred ca ar mira pe nimeni sa platesc corcoduse, dar in realitate sa maninc piersici. Nesimtirea nu are limite.....
Ajungem la raionul de ape minerale... niste tarani (altii, aceiasi... oricum nu conteaza) descopera un sortiment nou de apa plata... o fi buna... o fi rea ? Cum poti afla, altfel decit gustind. Asa ca desface bidonul, il duce la gura, gil-gil-gil-gil-..... pare buna. Ii pune dopul inapoi si o lasa pe raft. Pai bravo, mai tarane.... ti se pare normal ce ai facut ? "Da ce, ma, e apa ta? ai platit tu pe ea ?" sare ofuscat nesimtitul... Nu e apa mea si nu sufar financiar pentru asta... doar ca ar putea ajunge din neatentie pe masa cuiva si nu stie nimeni daca nu cumva ai herpes sau mai stiu eu ce boala transmisibila, ori pe unde ti-ai bagat botul inainte....
Sa mai vorbim de cei care - din greseala sau intentionat - darima produsele si se fac ca n-au simtit nimic ? nu e cazul, caci tocmai din "nesimtire" nu simt :) Sau de cei care gasesc intr-un market spatiul ideal de degustare al aproape oricarui produs (in special cele la care NU se face sampling, ca vorba aia, sint mai bune!)


Te-ai intilnit si tu cu asemenea exemplare ? Cu siguranta. Si probabil cu multe altele pe care nu are rost sa pierd timpul sa le enumar. Esti scirbit, stiu asta. Si eu... si altii... din pacate, nu putem lupta cu prostia.... "ie mulţi", mult prea multi. Si legile nu sint pentru ei. Traim in tara in care banii cumpara orice. Ai bani, ai x6. Ai x6, ai faima. Ai 'respect'. Te respecta toti tovarasii care nu inceteaza linguselile, doar-doar ii iei si pe ei la o tura cu masinuta. Permis ? ce-i ala ? cit costa ? aaa 2000 ? 3000? se rezolva... cine are x-şpe mii pt Q7, citeva mii pentru un permis e o bagatela...

Te intrebi de ce se intimpla asta in Bucuresti ? sau in Romania, in general ? pentru ca se poate. Pentru ca e foarte simplu sa poti cumpara orice, sa-ti bati joc de restul. E foarte simplu sa scuipi, sa injuri, sa ii deranjezi pe altii, sa incalci orice regula de bun simt, regulile de circulatie....

Trebuie puse in practica amenzile contraventionale, munca in folosul comunitatii. Dar cum sa faci asta, daca cine ar trebui sa aplice legea se eschiveaza, este mina in mina cu infractorii, primeste spaga, face angajari pe pile (nepotisme).... Trebuie ceva public, transparent: camere de luat vederi amplasate strategic, cit mai des, sa acopere o suprafata cit mai mare, iar imaginile care surprind incalcari ale legii, vandalism, tulburarea linistii, sa fie publice, la fel ca si dovada amendarii 'faptasilor'....

Ma opresc din acest vis... sint constient ca (inca/din pacate) traiesc in Romania. Si totusi....

Din nou.... bebe :)

Am mai crescut putin.... am inceput sa facem cunostinta cu natura :)

Clic pe poza(e) pentru a le vedea in fereastra mare pe ovi....

Da-ti si tu votul... pentru copii !

Util pentru cine se gindeste si la copii...

Voteaza marirea alocatiei la 100 de lei noi .... intra pe http://www.4club.ro/alocatie si voteaza avem nevoie de 20.000 de voturi! http://www.4club.ro/alocatie !

Multumim !

Ce este o bucla (loop) ???

Cel mai recent mail pe care l-am primit si m-a amuzat enorm... vi-l impartasesc si voua sa rideti putin

Pentru cei care nu cunosc conceptul de "buclă" va ofer aici explicaţiile clarificatoare pentru a înţelege ce se întâmplă atunci când se spune despre un program de calculator că "intră în buclă" ("looping" ).

Directorul unei firme (tine minte: "Directorul" ) îi spune secretarei:
- Vom pleca pentru o săptămână în străinătate la un congres şi sper să ne simţim bine împreună. Fă toate pregătirile necesare pentru călătorie...
Secretara îşi sună soţul:
- Voi pleca cu şeful la un congres, în străinătate, pentru o săptămână. Te rog, dragul meu, ai grijă de tine în acest timp.
Soţul îşi sună amanta:
- Nevastă-mea pleacă în străinătate pentru o săptămână. Hai să ne petrecem săptămâna asta împreună, prinţesa mea...
Amanta, care este învăţătoare la o şcoală particulară, îşi anunţă copiii:
- Pentru că săptămâna viitoare am de rezolvat o problemă, voi lipsi de la şcoală. Deci săptămâna viitoare nu veniţi la şcoală.
Unul dintre copii, pentru că îşi iubeşte foarte mult bunicul, fuge la el şi îi spune:
- Bunicule, săptămâna viitoare nu trebuie să merg la şcoală. Mi-ai promis că dacă vom avea timp liber vom merge la munte împreună.
Bunicul, (care este "Directorul" din debutul aceastei istorioare) îşi iubeşte foarte mult nepotul. Ca urmare o sună pe secretară şi îi spune:
- Nepotul meu m-a rugat să-mi petrec săptămâna viitoare cu el, aşa încât nu vom mai merge la congresul din străinătate. Te rog fă demersurile de anulare a călătoriei.
Secretara îşi sună soţul:
- Directorul şi-a anulat călătoria aşa încât vom rămâne împreună, dragul meu...
Soţul îşi sună amanta:
- Nu ne mai putem petrece săptămâna viitoare împreună pentru că soţia mea nu mai pleacă în călătorie.
Amanta îi anunţă pe copiii de la şcoală:
- Problema pe care o aveam s-a rezolvat aşa încât săptămâna viitoare toată lumea vine la şcoală.
Copilul îi spune bunicului:
- Bunicule ("Directorul" care-a iscat toata tevatura), săptămâna viitoare mergem la şcoală aşa că, îmi pare rău dar nu mai pot să-ţi ţin companie.
Bunicul director îşi sună secretara:
- Nepotul meu tocmai m-a sunat să-mi spună că nu mai poate petrece săptămâna viitoare cu mine. Ca urmare continuă pregătirile pentru plecarea la congres...
Acum ai înţeles ce înseamnă "bucla"? :P

Inima copiilor

Imi pare rau ca nu am gasit acest site - Inima copiilor mai devreme, pentru a putea da ocazia, in timp util, si altora de a redirectiona cei 2% din impozit catre aceasta fundatie.

Mai stiu totusi ca este "mai bine mai tirziu decit niciodata", asa ca apelez la celelalte mijloace de sustinere pentru o campanie frumoasa, demarata de un grup de oameni cu suflet.

Daca accesati site-ul asociatiei, veti gasi acolo, toate informatiile oficiale, din care am spicuit si eu citeva lucruri :

- doneaza 2Euro, trimitind un sms la numarul 858 (valabil in retelele Cosmote, Orange, Vodafone)

- doneaza online, folosind cardul sau daca esti in strainatate

- doneaza prin transfer bancar intr-unul din conturi

RON: RO95RNCB0208023700610001
EUR: RO68RNCB0208023700610002
USD: RO75RNCB0208023700610167
BCR - Sucursala Câmpina

- promoveaza campania Asociatiei - scrie pe blog, afiseaza bannerele campaniei

- trimite mai departe informatia catre prietenii tai. Cu cit sint mai multi care afla, cu atit sint mai multe sanse sa contribuie mai multi

- daca ai o firma, poti face o donatie.

Si pentru ca sa fie viata si mai frumoasa, s-a deschis si campania "Inimioare gasite": Astfel, compania Aerotravel va dona cite 2 Euro pentru fiecare poza in care surprindeti o inimioara. Puneti poza pe propriul site/blog si anunta-i pe cei de la Asociatie sau trimite poza pe adresa inimioaregasite@inimacopiilor.ro .... Nu te costa nimic, si in plus, 'donezi' astfel, cu ajutorul Aerotravel 2Euro.

Sper ca v-am convins :) Astept sa 'gasiti' cit mai multe inimioare, pentru a ajuta astfel, indirect, copiii care vor avea nevoie de un tratament pentru inimioarele lor....

Preluare de pe Netlog

Neata!

De curind am terminat de copiat aproape toate blogurile publicate pe Netlog. Ramin in continuare utilizator al acestei comunitati prin care am cunoscut multi prieteni dragi, insa voi publica in paralel blogurile. Aici am in plus avantajul de a putea include mai multe elemente, de a mi-l personaliza intr-o mai mare masura....

Va astept cu drag, pe ambele profile: aici si pe netlog (profilul de pe netlog e disponibil doar celor care au si un cont netlog).

Toate cele bune,
Adrian

Bebe

Bebe...


Bebe...

Istoria.... altfel

Istoria altfel...

...De ce nu-si spalau farfuriile stramosii nostri, de ce se credea ca rosiile sint otravitoare, de unde vine expresia "It's raining cats and dogs" ("Ploua cu pisici si ciini" sau "Salvati de clopotel", de unde vine obiceiul priveghiului, de cite ori se spalau oamenii in Evul mediu?

Raspunsurile le gasiti mai jos:

Igiena...
Data viitoare cind va spalati pe miini si apa e un pic mai rece decit v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau englezii prin anul 1500. Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de "miresmele" transpiratiei si ca sa mascheze cit de cit mirosul neplacut, miresele purtau in brate un buchet de flori (de aici a ramas obiceiul buchetului purtat de mireasa!) ; "Cada" era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa calda. Stapinul casei avea privilegiul de a se imbaia primul , in apa curata. In aceeasi apa urmau la spalat, rind pe rind, fiii si restul persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea rindul femeilor si, la sfirsit, al copiilor, in ordinea descrescatoare a virstelor. In final, apa era atit de murdara, incit puteai pierde un bebelus prin ea. De atunci dateaza la britanici vorba "Nu arunca pruncul odata cu apa in care te-ai spalat". Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea declaratie, facuta cu mindrie: "Fie ca e nevoie sau nu, eu o data la trei luni ma spal !"

"Ploua cu pisici si ciini"....
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scinduri dedesubt. Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau adaposti de frig. Drept pentru care ciinii, pisicile si alte vietati mai mici (soareci, gindaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa. Cind ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori direct peste oameni. In acea perioada a aparut zicala "Ploua cu pisici si ciini".
Adapostirea animalelor in acoperis a fost si motivul pentru care s-a inventat baldachinul. Insecte sau diverse materii fecale puteau murdari asternutul la orice ora. Cineva a avut geniala idee de a intinde deasupra patului un cearsaf, pentru protectie...

Pragul...
Bogatasii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care deveneau alunecoase pe vreme umeda.. Pentru marirea aderentei in timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reimprospatate succesiv, straturile de pleava amestecata cu apa atingeau uneori grosimi apreciabile. La deschiderea usii de la intrare, exista pericolul ca amestecul de pleava cu apa sa curga afara din casa. Problema a fost rezolvata prin inventarea pragului.

Rosiile sint otravitoare....
Pe vremea aceea, in fiecare bucatarie exista un cazan metalic mare, atirnat deasupra focului, pentru gatit. Carnea era destul de rara, asa ca oamenii mincau mai mult fiertura de legume. In zeama ce raminea de seara se adaugau a doua zi apa si legumele si tot asa. Astfel, o parte din mincare ajungea sa fie veche de saptamini. Cei mai instariti mincau din vase realizate dintr-un aliaj care continea si plumb, pentru ca acesta putea fi prelucrat mai usor. Alimentele acide dizolvau plumbul, care ajungea in organism si provoca otravirea sau chiar moartea. Din aceasta cauza, rosiile au fost considerate in urmatorii 350 de ani ca fiind otravitoare.

Farfurii din coaja de piine...
Saracii mincau din niste bucati de lemn scobite, care tineau loc de farfurii. Vasele se mai faceau si din piine foarte veche, din care se scotea miezul si care rezistau citeva mese bune. Ambele variante de "farfurii" nu erau spalate niciodata dupa folosire. De aceea, se intimpla des ca vasele sa faca viermi... Piinea se impartea intre membrii familiei, in functie de statutul fiecaruia. Cei care munceau capatau coaja inferioara, din partea de jos a piinii, restul familiei - partea din mijloc, mai mult miez - iar oaspetii primeau coaja superioara.

Priveghiul...
Pentru baut rachiu sau whisky erau folosite cesti din plumb. Combinatia alcool-plumb fiind atit de toxica ii scotea pe multi din uz pentru citeva zile. Chefliii gasiti intinsi pe marginea drumului erau considerati morti si pregatiti pentru inmormintare. Inainte insa de a fi ingropati li se mai dadea o sansa - erau asezati pe masa din bucatarie timp de citeva zile. Asteptind ca "mortul" sa-si revina - ceea ce se intimpla de multe ori - rudele si prietenii mincau si beau in jurul mesei. Asa a aparut obiceiul priveghiului.

Salvat de clopotel...
Cei care din greseala erau ingropati de vii erau salvati de un clopotel. Teritoriul Angliei este locuit de multi, multi ani, asa ca, la inceputul secolului al XVI-lea, a inceput sa fie criza de locuri de veci. Solutia a fost scoaterea sicrielor mai vechi, depunerea osemintelor in niste depozite si refolosirea spatiului pentru un mort "proaspat". La deschiderea vechilor sicrie s-a constatat ca unul din 25 era zgiriat de unghii pe interior. Dindu-si seama ca unii semeni de-ai lor au fost ingropati de vii, englezii au inventat un mecanism de salvare a celor ingropati de vii. De mina "mortului" era legata o sfoara, care, printr-o gaura in sicriu, era legata la un clopotel, montat linga mormint. Patrulele din cimitir supravegheau clopoteii. De aici vine vorba "saved by the bell" ("salvat de clopotel".

Sa mai zica cineva ca istoria e plictisitoare...

Strigătul de jale al românului

Trist.... dar cit se poate de adevarat....

© Lucian MÎNDRU:


România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui.
Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Sîntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Sîntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă, urlînd din toţi bojocii: 'Am avere, am valoare!'.
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mîl uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita. Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie?
Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioane şi Tanti Mimi, familie veche, cu casa în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat in urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pînă la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe geam. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură.

Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos.
Cefele groase nu mai sînt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: 'Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!'. Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul.

Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor..
Acum cîteva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge. Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mîna pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, sîntem călcaţi de maşinile lor.
Undeva, departe, Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Sîntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pîntece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (cîţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întîlneşte la Gara de Nord, cînd se dă jos din autobuz. Marginea lumii s-a răzbunat dînd buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.

Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strîns în muzee şi-n cărţi. Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele rămîn să sfideze eternitatea. Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea...

Spirala infernala

Mesaj primit pe mail acum citeva zile... un text vechi, dar cit se poate de actual.... si trist

Le Droit à la Paresse, de Paul Lafargue (1880, 1896), est sans doute le pamphlet le plus violent et le plus réjouissant - le plus fertile, aussi - qu'on ait jamais écrit contre le travail: il n'était pas question de composer ce texte magnifique, grand classique du mouvement ouvrier révolutionnaire, dans une police de labeur...

COMENTARIU DIN MASS MEDIA DE AZI:

Este o carte scrisa in 1880 (sec. trecut, da, nu e o greseala !) si e mai actuala ca oricind. Caci vorbeste pina si despre criza la care am ajuns azi...

Etapele SPIRALEI INFERNALE sint pe scurt urmatoarele:

1.Muncim tot mai multe ore si producem tot mai mult ca sa cistigam tot mai mult - asa ni se cere «ideologic» de catre societatea capitalista - ca doar marii industriasi/patroni au nevoie de oameni «motivati» care sa le produca mai mult, sa se imbogateasca ei mai mult; lenea nu e buna, din punctul lor de vedere caci nu muncim pentru ei si nu ne inregimentam sa le fie lor bine....

2.Produsele, la un moment dat, nu se mai vind, caci sint prea multe, piata e saturata, iar oamenii nu mai au bani - salariile oferite de industriasi/patroni nu sint suficiente pentru a face fata tentatiei generate de produse; intervine publicitatea care ne convinge sa cumparam

3.Sintem tentati de publicitate, vrem sa cumparam. muncim mai mult, sa castigam mai mult, sa ne permitem. Multi ne lasam tentati si facem si credite.

4.La un moment dat sint atit de multe produse pe piata ca nu mai are cine le cumpare - dar spirala infernala continua: ca doar continuam sa muncim mai mult, ca sa ne platim creditele, si...sa consumam mai mult

5.Daca tot sint dispusi din ce in ce mai multi oameni sa munceasca tot mai mult, de ce sa mai angajeze patronii 10 oameni in loc de 7, sau chiar 5, ca doar vor munci suficient cei 5 deja angajati, daca sint bine prinsi in credite si dorinte de consum. Asa apare somajul! Astfel, tot mai putini oameni muncesc tot mai mult, calitatea produselor/serviciilor scade, dar nu conteaza pentru patron caci banii vin si asa. In ceea ce priveste somerii - este treaba lor !

6.Creditele sint din ce in ce mai numeroase si mai mari caci cine intra in cercul lor iese greu

7.La un moment dat piata crapa: locuri de munca, credite, imobiliarul, totul pica.

Ei bine, noi ne aflam acum in acest al 7-lea moment.

E incredibil, dar acelasi autor ne explica faptul ca daca am munci mai putin fiecare dintre noi, am putea trai toti mai bine, somajul ar scadea - iar nivelul de viata al populatiei s-ar imbunatati. Dar nu ar mai cistiga atit de mult patronii.

Lectie de management :P

Big John nu plateste!

Intr-o zi, un sofer de autobuz a mers ca de obicei la serviciu, si-a pornit bus-ul si a plecat pe traseu. Nimic deosebit la primele citeva statii: citiva oameni care-au urcat, citiva care-au coborit si totul a fost ok.

La urmatoarea statie, insa, un tip enorm a urcat in bus, cam 1,90 m, cu constitutie de luptator categoria grea... s-a uitat spre sofer zicind: "Big John nu plateste!" si s-a asezat pe un scaun.

Soferul avea cam 1,60 m, era slabanog, genul de om blind ... Asa ca nu s-a certat cu Big John, dar nu i-a convenit chestia asta deloc.

Urmatoarea zi se intimpla acelasi lucru - Big John a urcat iar in bus, a spus tare ca el nu plateste si s-a asezat. Urmatoarea zi iarasi... si-n zilele urmatoare la fel...

Pina cind soferul n-a mai rezistat, deja avea insomnii din cauza lui Big John care-si batea joc de el. Asa ca-ntr-un final, s-a inscris la niste cursuri de body-building, karate, judo etc.

Dupa citeva luni, deja era foarte puternic, mai mult, devenise foarte increzator. Asa ca, ziua urmatoare cind Big John urca in bus si spuse "Big John nu plateste", soferul s-a ridicat, i-a aruncat o privire crunta si-a zbierat la el: "Si de ce nu?"

Big John l-a privit foarte uimit si i-a replicat: "Big John are abonament".


Morala: ASIGURA-TE CA EXISTA O PROBLEMA INAINTE DE-A FACE EFORTURI URIASE S-O REZOLVI !

Colectia de povestioare (16)

7% - Sa ne ajutam reciproc !

O povestioara plina de morala/intelepciune pe care imi face placere sa v-o impartasesc. Tocmai ce am primit pe mail textul si l-am scris si pentru voi



Un om pios statea de vorba cu Dumnezeu si i-a spus:
Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om catre doua usi. A deschis una dintre usi iar omul a privit inauntru. In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda. Pe masa se afla un vas mare cu tocana, care mirosea foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati. Tineau linguri cu minere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a le umple cu tocana; dar din cauza minerelor mai lungi decit propriile miini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul pios s-a infiorat la vederea suferintei lor. Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa. Arata la fel ca si prima. Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare de tocana care iti lasa gura apa. Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de linguri dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, rideau si vorbeau intre ei. Omul pios a spus: "nu inteleg"

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate. Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gindeau doar la ei insisi"

Cind Isus a murit pe cruce, el se gindea la tine. Se estimeaza ca 93% din oameni nu vor trimite mai departe acest mail. Daca esti unul din cei 7% trimite acest mail cu titlul "7%"

Suferintele bietului IT-ist

Cind ne chemi sa-ti mutam calculatorul, asigura-te ca l-ai lasat ingropat sub o juma' de tona de carti postale, poze de-ale copiilor, animale impaiate, flori uscate, cornuri uscate si dosare patate cu cafea. Noi nu avem o viata personala, si sintem adinc miscati cind putem trage o ocheada fugara prin viata ta.

Nu nota nimic. Niciodata. Putem sa redam mesajele tale de eroare de la noi.

Cind un informatician spune ca vine la tine, du-te bea o cafea. In felul acesta nu vei fi acolo cind vom avea nevoie de parola ta. Pentru noi, memorarea a 700 de parole de screen-saver e floare la ureche.

Cind ne suni, spune-ne ce doresti sa faci, nu ceea ce te impiedica sa faci acel lucru.

Nu avem nevoie sa stim ca nu poti folosi programul cutare pentru ca calculatorul tau nici macar nu porneste. Sau mai bine: cind ne suni, nu ne spune deloc de ce ne chemi la tine. La ce bun ne-ar putea folosi?

Cind un informatician iti trimite un mesaj foarte important, sterge-l imediat. Erau doar teste.

Cind un informatician e la biroul lui si maninca, intra drept inauntru si varsa-ti of-ul. Existam doar pentru a sluji.

Cind xeroxul nu functioneaza, cheama-ti informaticianul. Doar contine componente electronice !

Cind un informatician iti spune ca imprimantele nu au cartus in ele, sustine-ti punctul de vedere. Savuram argumentele relevante.

Cind un informatician iti spune ca va veni in scurt timp, raspunde cu un ton aspru:"Si cam cite luni intelegi tu prin scurt?" Acest lucru ne motiveaza.

Cind imprimanta nu vrea sa tipareasca, retrimite documentul de cel putin 20 de ori. Deseori documentele dispar in gaurile negre. Daca imprimanta nu tipareste nici dupa 20 de incercari, trimite documentul la toate celelalte 68 imprimante din retea. Una din ele trebuie sa functioneze!

Nu invata nici un termen tehnic. Cind spui "Nu-mi merge chestia aia", stim exact ce vrei sa spui. Daca cablul de la mouse continua sa iti dea jos poza inramata a ciinelui tau, ridica calculatorul si inghesuie cablul sub el. Cablurile de mouse au fost facute sa reziste pina la 20 kg.

Daca tasta 'spatiu' nu mai functioneaza, arunca vina pe varianta noua de program. De fapt tastaturile savureaza foarte mult kilogramul de firmituri si de unghii dinauntru.

Daca primesti un mesaj care spune "Are you sure ?", fa cit de repede poti click pe butonul 'Yes'. La naiba, daca n-ai fi sigur, atunci nu ai face ce faci, nu ?!

Simte-te liber sa zici lucruri de genul "nu ma pricep la porcariile astea de calculatoare". Nu ne suparam cind auzim ca se face referire la arealul nostru de expertiza profesionala ca fiind porcarie.

Cind vrei sa schimbi cartusul la imprimanta, cheama-ti informaticianul. Schimbarea unui cartus de imprimanta este o sarcina extrem de complexa, si se recomanda ca ea sa fie executata doar de un inginer licentiat in fizica nucleara.

Cind te intilnesti cu un informatician duminica la aprozar, intreaba-l ceva de calculatoare. Lucram si in weekend.

Nu nota nimic din ceea ce te invatam. Ne place sa repetam la infinit aceleasi lucruri.

Cind ne semnalezi ca nu ai acces in retea, jura-te ca ai introdus parola corecta. Calculatoarele o iau razna deseori.

In loc sa ne spui ce s-a intimplat, spune-ne doar ca "a disparut chestia aia desi n-am facut nimic".

Calculatoarele se aseamana cu Triunghiul Bermudelor, si noua ne plac misterele!

Ziua de azi e o zi speciala

De curind am primit pe mail aceasta povestioara. Poate ca ati mai citit-o... poate inca nu.
Sper sa va placa, la fel cum mi-a placut si mie


ZIUA DE AZI E O ZI SPECIALA

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cind am ajunsla o comanda, la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa. Deci am mers si-am batut la usa.
-"Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in virsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40. Linga ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pina la masina?" zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru" i-am zis eu. "Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca si mama mea sa fie tratata"
-"Oh, sinteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cind am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat:
-"Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
-"Oh, nu conteza" spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scinteitori...
-"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea "Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.
-"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cind erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cind era fata. Citeodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contemplind in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
-"Sint obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse. Era o cladire ieftina, ca si o casa mica, cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pina la usa. Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cit va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-"Nimic" am zis eu.
-"Dar trebuie si tu sa te intretii."
-"Nu va faceti griji...sint si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gindesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strins cu putere…
-"Ai facut unei femei in virsta un mic moment de bucurie" spuse ea.
-"Multumesc."
I-am strins mina si apoi am plecat in lumina diminetii. In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ginduri... Pentru restul zilei de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist minios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitindu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Sintem conditionati sa credem ca vietile noastre se invirt in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cit timp sintem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cind imi deschid ochii, imi spun:"Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul ‘show’ pe care il jucam. Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat !!!!!!!!!!
N-o sa ai parte de nici o surpriza in 10 zile daca o sa trimiti acest mesaj(link) la alte 10 persoane. Dar, s-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe.

Re-intilnirea....

A trecut multa vreme de cind nu ne (le) mai vazusem. Am profitat de vremea frumoasa de toamna, de o zi calduta si insorita pentru a iesi prin parc cu bebe si bunica
Si iata-ne ieri - 21.09.08, pe la ora 16:30 plecati la plimbare.... am gasit cu usurinta un loc de parcare, linga numeroase altele, am scos carutul, l-am extins, si am pornit agale pe aleile parcului IOR. Desi este intr-o continua re-amenajare, am gasit si citeva alei ferite de sapaturi sau mormane de nisip si pietre de pavaj.
Am trecut prin zona in care in urma cu aproximativ 1 an (tot in perioada toamnei, dar anul trecut), ne incintau privirile si ne aduceau atitea zimbete, micile veverite.... Chiar ma cuprinsese nostalgia si incepusem sa ma pling:
- Este cam un an de cind n-am mai vazut nici o veverita in acest parc. Ce s-o fi intimplat cu ele ?
Nu continui mult sa ma framint cind, fata mi se insenineaza vazind.... incredibil.... prima veverita dupa un an de zile In acel moment, pot spune ca mi-a trecut si oboseala, si somul care ma luase de citeva ore... eram atit de fericit.... Dar la scurt timp, citiva soricari lasati sa zburde in voie de catre stapinul lor, venira repede in zona si speriara micutul rozator. Cam atit a durat clipa mea de bucurie. Nici macar nu apucasem sa fac fotografii doar una, cam de la distanta, destul de neclara

Ne-am continuat drumul incet, povestind despre una, despre alta, cautind in acelasi timp si o banca sa se mai relaxeze si mama. Am gasit-o nu departe, luminata de razele caldute ale soarelui. Am lasat-o pe mama pe banca, alaturi de caruciorul si nepotica ei , profitind de faptul ca dormea si eu cu Alice am plecat sa ne plimbam putin singuri, de mina, ca doi indragostiti . Am coborit pe linga obelisc spre lac. Mereu prezente, ratele parca ne asteptau sa le admiram.

Am continuat incet-incet pe linga 'Insula pensionarilor', apoi am urcat treptele pina la aleea de la urmatorul nivel. Surpriza... inca o veverita Si de data asta, din fericire, nu mai erau ciini in zona Opaaa.... si inca una! dar pe trepte, sprijiniti de balustrada stau atenti mai multi oameni.... hmmmmm. M-am prins Urmareau o rozatoare mica la ora de masa Statea pe o craca, rezemata de trunchiul copacului, aproape cu 'picior peste picior' si rontaia de mama focului. Era deja vedeta si poza linistita pentru multimea de fotografi amatori care se strinsese acolo

Am urcat treptele pina sus si am inceput sa descopar si alte veverite..... Am chemat-o si pe mama sa se bucure si ea de micile zvirlugi pe care, desi se plimba frecvent prin IOR, nu apucase sa le vada niciodata.





Rideam cu totii si ne bucuram vazind cum se chinuiau aceste mici fapturi sa ascunda in tufisuri nuci sau ghinde.




Ne-au fermecat pe toti si o vor face mereu

A fost o dupa-amiaza superba din toate punctele de vedere. Ne-am simtit bine cu totii, aerul si plimbarea prin parc i-a prins bine si fetitei care a fost mai cuminte ca niciodata . Am avut noroc la intoarcere sa prind un loc de parcare chiar aproape de bloc.... Am avut parte de o reintilnire deosebit de frumoasa.

Si ca sa mai continui povestea cu citeva cuvinte, ei bine, azi dimineata, in drum spre birou, trecind pe Kiseleff, pe linga Muzeul de geologie, am avut iar deosebita placere sa ma 'intilnesc' cu o veverita curioasa si sprintena, care a venit foarte aproape de trotuar, spre deliciul meu si al altor trecatori Din pacate nu am avut aparatul de fotografiat cu mine.... am imortalizat pentru citeva clipe doar pe retina cea mai recenta intilnire cu aceste sufletele dragi.


Viata e asa de frumoasa.... Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru. Sa ne deschidem ochii... sa ne deschidem sufletele. Sa privim si sa primim frumosul