Si iata-ne ieri - 21.09.08, pe la ora 16:30 plecati la plimbare.... am gasit cu usurinta un loc de parcare, linga numeroase altele, am scos carutul, l-am extins, si am pornit agale pe aleile parcului IOR. Desi este intr-o continua re-amenajare, am gasit si citeva alei ferite de sapaturi sau mormane de nisip si pietre de pavaj.
Am trecut prin zona in care in urma cu aproximativ 1 an (tot in perioada toamnei, dar anul trecut), ne incintau privirile si ne aduceau atitea zimbete, micile veverite.... Chiar ma cuprinsese nostalgia si incepusem sa ma pling:
- Este cam un an de cind n-am mai vazut nici o veverita in acest parc. Ce s-o fi intimplat cu ele ?
Nu continui mult sa ma framint cind, fata mi se insenineaza vazind.... incredibil.... prima veverita dupa un an de zile
In acel moment, pot spune ca mi-a trecut si oboseala, si somul care ma luase de citeva ore... eram atit de fericit.... Dar la scurt timp, citiva soricari lasati sa zburde in voie de catre stapinul lor, venira repede in zona si speriara micutul rozator. Cam atit a durat clipa mea de bucurie. Nici macar nu apucasem sa fac fotografii doar una, cam de la distanta, destul de neclara 
Ne-am continuat drumul incet, povestind despre una, despre alta, cautind in acelasi timp si o banca sa se mai relaxeze si mama. Am gasit-o nu departe, luminata de razele caldute ale soarelui. Am lasat-o pe mama pe banca, alaturi de caruciorul si nepotica ei
, profitind de faptul ca dormea si eu cu Alice am plecat sa ne plimbam putin singuri, de mina, ca doi indragostiti 
. Am coborit pe linga obelisc spre lac. Mereu prezente, ratele parca ne asteptau sa le admiram.
Am continuat incet-incet pe linga 'Insula pensionarilor', apoi am urcat treptele pina la aleea de la urmatorul nivel. Surpriza... inca o veverita
Si de data asta, din fericire, nu mai erau ciini in zona Opaaa.... si inca una! dar pe trepte, sprijiniti de balustrada stau atenti mai multi oameni.... hmmmmm. M-am prins Urmareau o rozatoare mica la ora de masa 
Statea pe o craca, rezemata de trunchiul copacului, aproape cu 'picior peste picior' si rontaia de mama focului. Era deja vedeta si poza linistita pentru multimea de fotografi amatori care se strinsese acolo 
Am urcat treptele pina sus si am inceput sa descopar si alte veverite..... Am chemat-o si pe mama sa se bucure si ea de micile zvirlugi pe care, desi se plimba frecvent prin IOR, nu apucase sa le vada niciodata.
Rideam cu totii si ne bucuram vazind cum se chinuiau aceste mici fapturi sa ascunda in tufisuri nuci sau ghinde.
Ne-au fermecat pe toti si o vor face mereu
A fost o dupa-amiaza superba din toate punctele de vedere. Ne-am simtit bine cu totii, aerul si plimbarea prin parc i-a prins bine si fetitei care a fost mai cuminte ca niciodata
. Am avut noroc la intoarcere sa prind un loc de parcare chiar aproape de bloc.... Am avut parte de o reintilnire deosebit de frumoasa.Si ca sa mai continui povestea cu citeva cuvinte, ei bine, azi dimineata, in drum spre birou, trecind pe Kiseleff, pe linga Muzeul de geologie, am avut iar deosebita placere sa ma 'intilnesc' cu o veverita curioasa si sprintena, care a venit foarte aproape de trotuar, spre deliciul meu si al altor trecatori
Din pacate nu am avut aparatul de fotografiat cu mine.... am imortalizat pentru citeva clipe doar pe retina cea mai recenta intilnire cu aceste sufletele dragi.Viata e asa de frumoasa.... Trebuie doar sa ne uitam in jurul nostru. Sa ne deschidem ochii... sa ne deschidem sufletele. Sa privim si sa primim frumosul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu