Scurt jurnal de calatorie…. scurta :
Zile de concediu pe 2007 – disponibile 23, efectuate 13, ramase 10. Cam asa incepea un mail trimis de catre sef pe la sfiristul lui ianuarie…. si continua cu rugamintea de a efectua ultimele zile de concediu de anul trecut pina la sfiristul lui martie.
Ca sa nu se supere nimeni, am hotarit sa le distribui in mod egal…. respectiv 5 pentru februarie, 5 pentru martie. In februarie, kiar nu mai retin cum le-am petrecut….stiu doar ca nu m-am bucurat prea mult de ‘concediu’ caci sotia a lucrat in perioada respectiva… asa ca n-am avut altceva de facut decit sa ma odihnesc…sa dorm mai mult decit de obicei…. plus ceva treburi casnice, cumparaturi…. Si nici nu mi-am dat seama cit de repede a trecut o saptamina.
Veni si luna martie… asa ca, am vorbit si cu sotia, din timp, sa isi ia si ea citeva zile libere, sa ne bucuram impreuna de scurta ‘vacanta’. Cum nu mai parasisem de mult orasul, si aveam un dor de ‘iesire’…. am hotarit sa mergem nu foarte departe, insa intr-o zona mai curata, mai nepoluata. Am luat legatura cu un tovaras care mi-a zis ca miercuri si joi are liber…. numai bine ca ne-am strins 2 familii
Un mic avantaj al impartirii fifty-fifty a keltuielilor cu benzina
.
Asadar marti pe la prinz, ne-am suit in masina si am pornit la drum. Ne-am intilnit pe drum cu tovarasul meu, apoi cu sotia si baiatul lor si am inceput slalomul printre gropi spre iesirea din oras. Initial aveam in plan un traseu pe valea Oltului….dar…. cum se anuntasera lucrari la carosabil datorita caderilor de pietre din zona defileului, ne-am orientat la alte destinatii…. Transfagarasanul – iar nu se putea, datorita conditiilor meteo instabile la inaltimi mari, mai ales ca inainte cu vreo 2 zile tocmai se semnalasera avalanse….. Valea Cernei era prea departe pentru doar 2-3 zile, la fel si zona Neamtului…. Asa ca traseul la care ne-am hotarit cu totii a fost Buzau – Ciolanu (innoptare), apoi Siriu – Brasov (innoptare) – Cheia – Slanic – Ploiesti – acasa
.
Drumul frumos, cit se poate de lejer (doar era marti, nu uikend)…. Am ajuns pe la ora 18 la Manastirea Ciolanu. Aveam de gind sa innoptam aici. Dar…. la manastire nu era decit o maicuta ce ne-a dat numarul de telefon al staretului. L-am sunat, intrebindu-l de posibilitatea de innoptare la manastire. Am fost surprinsi sa primim un raspuns negativ – "nu sint locuri !" insotit de intrebarea ‘de unde sinteti ?’ Motivatia a fost ca tocmai incepuse postul si ca nu putea lua decizia de a oferi cazare fara a vorbi cu superiorii de la Buzau, asa ca am fost invitati sa cautam o pensiune. Ne-a lasat un gust oarecum amar aceasta intimplare. Oare de ce conteaza de unde esti pentru a fi gazduit ? Sau de ce este necesara o aprobare pentru a face un bine ??? la urma urmei nu vroiam sa innoptam decit o noapte. In fine…. Am plecat spre manastirea Barbu, aflata in apropiere. Era o manastire de maici. Stareta ne-a spus ca nu au locuri, insa ne-a indrumat la manastirea Ratesti, dindu-ne numarul de telefon al staretei de acolo. Dupa ce am vorbit si ne-a asigurat ca vor pregati o camera pentru noi, am plecat spre Ratesti. Era deja intuneric si incepuse sa se lase frigul. Am ajuns pe la ora 20. Am fost primiti si gazduiti intr-o camera cu 3 paturi. Soba incepea sa se incalzeasca. Am mincat cite ceva din ce luasem la paket, apoi ne-am culcat. A doua zi, se anunta vreme frumoasa. Un soare blind ne incinta privirile. Am facut citeva poze in curtea manastirii (cu aparatul prietenului meu - dupa ce le primesc, le voi publica). Dupa micul dejun, am predat camera, lasind ‘ceva’ dupa putere, fara nici o obligatie. Oricum, a fost o placere sa putem ajuta o manastire aparent saraca, dar cu suflet.
Am plecat apoi spre Vulcanii noroiosi. Drum frumos, cu serpentine, foarte lejer la orele diminetii. Eram primii sositi. Abia dupa ce am coborit din masina si-a facut aparitia si vinzatorul de bilete. 4RON – adulti si 1RON – copii… ne-ar fi costat 4x4+1 vreo 17 lei…. Desi ni s-au taiat bilete, le-am refuzat (ce sa facem cu ele
. Asa ca si vinzatorul ne-a dat 5 lei rest la 2 hirtii de 10
Toata lumea multumita. Am intrat in zona plina de crapaturi
, ca un teren arid care n-a vazut ploaia de multa vreme. Am facut poze la cel mai mare vulcan
, inclusiv la bulele de gaz ce ieseau din crater, facind un spectacol interesant
. Am inkeiat vizita dupa aproximativ 45 de minute, la plecare primind ‘bonus’ 5 vederi cu vulcani
(cite una de ‘caciula’).
Ne-am continuat drumul spre Brasov, prin Siriu. Incepusera sa se cam adune nori negri deasupra noastra. Am facut un scurt popas la Barajul Siriu
. N-am stat mult, caci nu aveam nici ce anume sa admiram. Brasovul ne astepta
. Am trecut prin Intorsura Buzaului, apoi cerul s-a luminat. Trecusem de zona ‘gri’ a norilor
Dupa Teliu si Prejmer am intrat si in Brasov. Eram obositi si…. flaminzi
Am parcat la Mc Donald’s. In apropiere se gaseau hipermarketurile si supermarketurile, asa ca am avut de unde sa ne aprovizionam cu ceva ‘papica’. Si daca tot eram la McD, am profitat de acoperirea wifi pentru a intra pe net sa cautam cazare in zona. Pe la ora 16.30 incepeam sa sunam la diverse pensiuni sa ne interesam de cazare. In apropierea Brasovului am gasit citeva pensiuni cu preturi incepind de la 60RON/camera. Dar cum cealalta familie nu prea avea bani de keltuit la pensiuni, ne-am decis sa mergem mai departe, spre Cheia, doar om gasi vreo manastire unde sa innoptam pentru o suma modica… Am incercat, in drum spre Sacele – mai mult de curiozitate – sa aflam tarifele de la Dirste…. Primirea foarte ospitaliera…. Casutele erau inca inkise, doar citeva camere la motel sau hotel – ce-o fi fost…. Cu niste preturi insa care ne-au facut sa multumim politicos si sa ne retragem
– 130RON camera mica, sau 170RON camera cu pat mare + canapea extensibila). Asa ca…. la drum ! Am trecut prin Sacele si ne-am continuat drumul spre Cheia. Dupa ce am trecut de un lac de acumulare (cu baraj) pe stinga si de o pensiune pe dreapta, am vazut un drum forestier – tot pe dreapta, cu un indicator spre o manastire. Ne-am zis sa ne incercam norocul. Drumul era destul de rau, fiind nevoit sa merg maxim in treapta a 2-a de viteza (si asta pe portiuni destul de mici). Dupa aproximativ 7km, am ajuns si la manastire (nu mai retin numele, dar daca voi afla, voi modifica textul corespunzator cu numele ei). Ciinii au inceput sa latre. Se facuse intuneric. Am lasat farurile aprinse ca sa vedem pe unde mergem, mai ales ca era umezeala si drumul se ‘noroise’. In poarta manastirii care era in constructie ne-a primit – cred – staretul. Nici pomeneala de vreun loc, aratindu-ne stadiul in care se aflau cu lucrarile de amenajare. Insa ne-a indrumat la Cheia, unde cu siguranta vom gasi loc de gazduire. Asa ca, ne-am intors la sosea, de aceasta data profitind de inclinarea pantei si de gravitatie, mergind cu o viteza constanta de 18-20km/h pe ‘liber’
Am inceput sa intram in serpentine, mergind cu mare atentie, ferindu-ne de TIR-urile care veneau din sens opus cu mare viteza, si lasindu-le pe cele care veneau din spatele meu sa ma depaseasca…. Circulatia pe timp de noapte este frumoasa si lejera, atita timp cit nu exista TIR-uri conduse de soferi ‘disperati’
Aproape de ora 21, am scapat de serpentine si ne uitam la indicatoare pentru a localiza manastirea. N-a fost greu de gasit…era kiar pe partea dreapta, in sensul nostru de mers. Am oprit masina, mi-am odihnit putin picioarele, apoi am urcat si am intrat in curtea manastirii…. Kiliile se vedeau peste tot in jurul bisericii. Am intrat in biserica si am vorbit cu staretul. A fost o primire calduroasa. Ne-a intrebat citi sintem si – surpriza de data asta, spre deosebire de intrebarea primita la Ciolanu : ‘de unde sinteti ?’ – incotro mergem…. Apoi a rugat pe un calugar sa ne arate niste camere, cerind totodata unor muncitori de acolo sa dea drumul la caldura. Ne-am dus bagajele in camere, apoi am servit cina. Intre timp caloriferele incepusera sa se infierbinte. A fost cald toata noaptea. Am adormit rapid si m-am odihnit bine.
Dimineata, ne-am trezit pe o ploaie marunta cu kiciura. Am luat micul dejun, apoi am incercat sa dam de staret, pentru a plati ceva pentru gazduire. Din nefericire plecase, asa ca am lasat la pangar o ‘donatie’. Am strins bagajele si ne-am continuat drumul spre Slanic. Intre timp ploaia se oprise de mult si soarele stralucea ca pentru o zi superba de primavara. Am ajuns la Slanic pe la ora 11. Desi era indicator si un banner mare cu salina, a trebuit sa intrebam localnicii
. Am intrat in parcarea din fata intrarii in salina. Am coborit, entuziasti si am ramas muti de uimire si cu gura cascata cind ni s-a cerut 2RON taxa de parcare si 12RON de persoana taxa de vizitare. Ciiiiiiiiit ????????? 12 lei ????? ni s-au inmuiat picioarele. E de inteles de ce nu au vizitatori…. Asa ca…. Ne-am intors la masina si am plecat oarecum intristati. Drumul plin de gropi din Slanic imi amintea de drumurile din Bucuresti
asa ca eram pregatit sa fac iar slalom printre cariile soselei. Am facut si o mica ‘escala’ la manastirea Zamfira
, ca tot era in drum. Apoi am ajuns in Ploiesti unde am mai facut un mic ultim popas. Am evitat centura orasului unde se lucreaza la carosabil. Ne-am plimbat vreo 40 de minute prin centrul Ploiestiului, am cascat okii la magazinele din centrelecomerciale, apoi ne-am vazut de drumul nostru inapoi in Bucale…. Drumul lejer pina prin apropierea capitalei. Deja din Otopeni incepea sa se simta aglomeratia si traficul agitat. Dupa podul de la aeroport, ne-am pregatit sa iesim de pe DN1 ca sa evitam aglomeratia ce ne astepta de pe la Baneasa…. Asa ca am intrat pe soseaua de Centura…. Din sens invers se putea vedea un sir de masini ce forma o coloana de citiva km. Noroc ca noi mergeam invers
Am mers pe linga calea ferata, pina la bariera dupa care intram pe soseaua Pipera. Bineinteles ca a trebuit sa asteptam sa treaca si un marfar…. Timp in care am admirat ‘traseistele’ care cautau clienti de ‘okazie’ in intersectia de la bariera
. Ne-am amuzat si le-am si facut citeva poze
A trecut si trenul, barierele s-au ridicat, iar noi am plecat mai departe…. Soseaua deja se aglomerase, masinile circulau bara la bara…. Am trecut prin fata ‘casutei’ lu’ Jiji in drum spre destinatia finala – home, sweet home….. Numai in Bucuresti, incepind de la Otopeni, am facut vreo 2 ore si jumatate… a trebuit sa-i las si pe prieteni in zona in care stau ei….. infernal trafic. De aceea urasc sa conduc in oras.
Surpriza…. Am gasit loc de parcare
Am luat bagajele si am ajuns in sfirsit ACASA. Dupa un obositor maraton pe strazile din capitala – mereu in lucru – nu ne mai raminea de facut decit un dus si un somn
ceea ce s-a si intimplat
Vineri am dormit, simbata – treburi gospodaresti, duminica am fost la cumparaturi, apoi am iesit putin la padure, in apropiere de Bucale. Abia acum mi-am facut timp sa astern jurnalul pe netlog.
. Barbatul descopera pestera.
. Femeia plinge 
.
. Femeia plinge 
) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zimbeste 
). Mai tirziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
.
.
.
.
.
, dar n-am nici cea mai mica idee ce sa fac cu informatiile primite, si sint in continuare la fel de ratacit ca si inainte 
.
. Ai facut o promisiune pe care habar n-ai cum s-o tii, si mai mult, te bazezi pe mine sa-ti rezolv problema. Rezultatul e ca esti tot in r@h@tul in care erai si inainte de a te intilni cu mine, numai ca acum e vina mea! 
