S-a intimplat week-endul trecut 12-13.04.2008. Doar ca agitatia si zapaceala din saptamina ce a urmat m-au impiedicat sa scriu jurnalul mai devreme
Se anunta vreme frumoasa, noi aveam pofta de aer curat, asa ca ne-am decis sa iesim din capitala. Ne-am pregatit citeva lucruri inca de vineri. Ceva tzoale mai groase, ghetele, ceva alimente neperisabile, biscuiti, lapte pasteurizat…. Ne-am culcat oarecum devreme.
Pe la 5 dimineata au inceput sa sune alarmele de la telefoane
Ne-am trezit, am facut inviorarea, ne-am imbracat si am verificat lista cu ce ar trebui sa luam la noi : haine, incaltari, mincare, cosmetice, chestii de ingrijire si igiena personala, acte, banuti, aparatul foto – bineinteles, telefoanele si voia buna 
Pe la 5 :30 am iesit din casa. Am dus bagajele la masina si am pornit spre benzinarie. Am facut un ‘plin’ si…ca sa nu plecam ‘murdari’ in lume
am bagat masina la spalat. Intre timp mai venise cineva cit stateam la casa sa platesc, asa ca nu mai eram primii la spalatorie . Am scos masina ‘boboc’ si ne-am pornit la drum. Deja se luminase bine afara. Aproape de ora 7 ne indreptam spre DN 1. Drumul acceptabil ca fluenta. Pina pe la Comarnic ne-am tinut in spatele unei masini. Aceeasi masina. Apoi am depasit-o, sa nu intre la banuieli soferul Am facut un popas de citeva minute la Busteni.
Aveam o priveliste deosebita cu celebra Cruce de pe Caraiman. Ne-am continuat drumul spre Brasov, insa prin Risnov, caci era mult mai lejer… plus ca era si mai scurt
Din Risnov am urcat aproximativ 10km pina la Poiana Brasov….. superb….. nu mai fusesem acolo de peste 10 ani. Am recunoscut vechile locuri, cladiri, alei…. Oricum s-a construit MULT. Hoteluri linga hoteluri, unul mai grandios decit altul. Frumos, oricum…. Pot zice chiar ca s-a construit cu ‘gust’.Am oprit masina in parcarea mare. Imediat a venit un nene care se ocupa cu incasarea de bani (parcare cu plata). ‘Cit e ora ?’ zic eu…. ‘4 lei !’ raspunde…. ‘hmmmm…. Cam scump… si daca stau mai mult de 1 ora, cum facem ? platim diferenta cind ne intoarcem ?’ Acum intervine spiritul descurcaretului roman : ‘platiti 8 lei si puteti sa stati cit vreti’…. Pai nu ? uite asa se fac afeceri la noi si toata lumea e multumita
Doar ca nu aveam schimbat, si nici ei nu aveau sa dea rest…. Era abia ora 10…. asa ca a ramas sa platim cind ne intoarcem. Ne-am incaltat cu ghetele, am luat ceva mai gros pe noi si am pornit spre telegondola. Am taiat parculetul de linga parcare, avind o ambianta deosebita cu noi, cu ciripit de pasarele. Soarele de dimineata ne zimbea si ne incalzea usor. Pe alocuri inca mai erau petice de zapada, si brinduse – cit vezi cu ochii 
M-am uitat si dupa veverite, dar n-am avut noroc…. Poate data viitoare
Am ajuns si la statia de imbarcare la telegondola…. Surpriza…. In toti acesti ani de cind n-am mai fost in Poiana, s-a mai dat in functiune o telecabina… Iar telegondola a fost modernizata de acelasi mare trust al lui Copos – ‘ANA’, evident cu un nume intuitiv : ANA-Teleferic. Frumos, nimic de obiectat…. Doar ca preturile sint – parerea mea – cam mari: 15ron dus / 25ron dus-intors. A doua surpriza – si cea mai neplacuta a fost ca telegondola era in revizie
asa ca a trebuit sa urcam cu telecabina.A trebuit sa asteptam aproape 30 de minute, caci tocmai plecase o cursa, iar plecarile se fac din 30 in 30 de minute. Ce e neplacut la telecabina : multe persoane – deci e ceva inghesuiala, se sta in picioare (e drept, sub 10 minute), geamurile sint murdare si zgiriate, facind fotografierea sa nu dea rezultate bune calitativ…. Iar unde e aglomeratie e si galagie – fiecare birfeste pe limba lui, copiii de 3-4 ani incep sa puna intrebari siciitoare la care parintii nu le raspund (iar ei insista, spre disperarea celorlalti turisti – grrrrrrr
)… in fine, dupa un urcus lin de aproximativ 8 minute, strabatind 4 piloni (parca), am ajuns la Postavarul. Zapada cit vedeai cu ochii… 
multi skiori, dar si turisti iesiti la relaxare si aer curat. Am urcat pina la obelisc, de unde am facut poze cu imprejurimile si peisajele panoramice superbe.
Am mincat citeva sandwichuri, am admirat peisajele superbe de la inaltime si nici nu stiu cind a trecut o ora de cind eram pe munte…. Ne-am indreptat spre statia de telecabina si am coborit in Poiana.
Se facuse cald, asa ca a trebuit sa raminem la mineca scurta
Ne-am plimbat pe aleile din Poiana, in drum spre parcare. Am cumparat un Kurtos de la unul din numeroasele kioscuri specializate in asa ceva…. 400g – 10 lei. Cam scump, dar… pofta trebuia onorata (in vara trecuta, la Lacu Rosu am dat 7-8 lei pe Kurtos). Era atit de bun incit, pina la masina, numai Alice mincase deja jumatate Ne-am aruncat o privire si in bazarul de suveniruri…. Bani sa ai, ca iti fac multe cu ochiul Incet-incet am ajuns si la parcare. Ne-am schimbat cu haine mai subtiri… intre timp veni si nenea cu taxa de parcare. Deja statusem mai bine de 3 ore, asa ca ma asteptam la orice
dar… norocul a fost si de data asta cu noi. Ne-a zis sa mai platim 3 lei si e ok…. Ceea ce am si facut 
Am plecat apoi spre Brasov, admirind drumul si orasul vazut de sus.
Totul este intr-o continua dezvoltare. Se construieste pe fiecare bucata de pamint. Am oprit la C@rrefour. Spre deosebire de marketurile din Bucuresti, unde gasesti in galeria comerciala o gramada de restaurante, la cel din Brasov n-am gasit decit 2 – McD si inca un restaurant. Asa ca ne-am asezat la o masa si am luat un meniu cu jucarie de la McD. Am intrat si in market de unde am cumparat o inghetata pentru Alice
si 2 iaurturi – sa avem dimineata. Am plecat apoi spre ultima destinatie programata pentru ziua respectiva. Cum nu cunosteam parcarea de la C@rrefour, uitindu-ma pe unde se poate circula in ambele sensuri, ca sa nu ma trezesc eu mai destept si sa ajung pe contrasens, n-am mai fost atent la o prioritate de dreapta si era cit pe ce sa fiu agatat de un localnic 
…. Greseala mea…. Am suportat injuraturile de rigoare, apoi am parasit parcarea, suparat in sinea mea de neatentie…. A trecut Am continuat drumul spre Cheia, prin Sacele. De data asta pe lumina naturala (in urma cu aproape 1 luna mai trecusem pe acolo, dar pe seara, cind nu puteam admira nimic. Pina sa ajungem la Cheia, ca tot era frumos si cald, am zis ca n-ar strica sa incercam o mica ‘escala’ si la Muntele Rosu. Nici pe acolo nu mai fusesem de peste 10 ani. Dupa prima panta spre MR si apoi dupa prima curba la stinga, drumul este distrus
…. Aici mi-am etalat rabdarea si talentul de a face slalom cu o viteza mai mica de 5km/h, in prima treapta de viteza, printre gropile si portiunile de asfalt ramase pe acest drum de 3 km. Dar…. a meritat !!! si inca cum 
…. Un peisaj salbatic, dar in acelasi timp o zona foarte vizitata. Sute de turisti, veniti per-pedes, cu biciclete, motociclete sau cu masini – de la tico la ATV si jeep-ane. Am fost placut impresionat ca era LINISTE….. nu-mi venea sa cred ca nu se trezise vreun taran sa dea drumul la manele…. Cred ca este un motiv solid pentru care voi mai urca la MR. Poate intre timp se mai cirpeste si drumul Citisem pe net cu citeva zile inainte despre cabana, despre drumul prost, despre oamenii de acolo. Sint intr-adevar cu bun simt. Am intrat in cabana la restaurant. 
Am comandat ceva cald – eu o ciorba de burta, Alice – de pui. Si cum citisem cit de laudati sint ‘papanasii’, n-am ratat ocazia de a comanda o portie
…. yam-yam…. Intr-adevar… ii recomand si eu…. Nota 10+
Ca sa se aseze mincarica si sa nu pornim imediat pe drumul cu hirtoape, ne-am plimbat putin prin imprejurimi.
Ne-am interesat si de 'scoruri'…. Acceptabile, sincer sa fiu : 80 lei camera dubla, 120 lei camera tripla si 150 lei camera de 4 locuri. La toate se adauga 3% (respectiv 2.4 sau 3.6 sau 4.5) taxa de sejur… sau cum s-o numi. La 200m de cabana mai exista un complex – cabana plus vreo 10-12 casute. Nu stiu daca aveau cazare si in cabana (si nici la ce pret), dar casutele erau 65 lei (fiecare cu calorifer electric) – din pacate grupul sanitar era la capatul aleii. Pentru perioada verii, pretul cica va fi ceva mai mic – 55 lei.
Am ajuns si la masina…. Am asteptat putin sa se mai racoreasca aerul din interior – era o adevarata sauna
apoi am plecat spre Cheia. Uitasem telefonul in masina si aveam 1 apel nepreluat… era de la gazda unde urma sa innoptam. Am sunat sa o asiguram ca venim. In vreo 30 de minute eram deja la pensiune. Am achitat camera – 60 lei, si am dus bagajele mai importante in camera. Camera incapatoare cu 2 paturi (1 simplu + 1 dublu), chiuveta in camera, TV, balcon. Am lasat iaurturile la frigider si am plecat sa ne plimbam prin zona. Am urcat pina la manastirea Cheia (cam la 50m de pensiune), 
apoi am facut o tura prin statiune. Aer curat, munti in stinga, munti in dreapta… am ajuns si la marele hotel
pe internet figureaza (la orice cautare) ca fiind de 2 stele…. Insa daca ajungi la poarta, pe panoul de prezentare scrie ca ar fi de 4 stele….. adevarul – o fi pe la mijloc . Ne-am intors, dupa un popas pe o banca, cind au inceput sa apara niste tarani cu jeep-uri si manele la maxim (bleah 
)…. Evident sau nu – cu numere de Bucuresti…..Ne-am intors si noi la camera noastra. Am servit cina – tot de la pachet
, apoi ne-am uitat la un film. Am adormit repede (nu inainte de a vina o viespe care intrase in camera si nu-mi dadea pace )Dimineata ne-am trezit pe la 9. Eram odihniti. Am mincat ceva – inclusiv iaurturile, am strins bagajele, am predat camera
si am plecat. Am hotarit sa facem o oprire la Slanic – de data asta chiar sa vizitam salina. Coada mare la intrare…. Multe autocare cu copii. Am ajuns in sfirsit la lift…. Un sistem foarte arhaic….. dar…. bine ca functioneaza. Un motor urca si cobora cele 2 lifturi conectate intre ele printr-un cablu pe un scripete. Se loveste de pereti de iti da impresia ca in curind se prabuseste 
. Adrenalina la maxim . Ajuns jos, te trezesti intr-o incapere imensa…
pereti inalti de sute de metri, slefuiti in sare.
Locul ideal pentru terapie cu aerosoli pentru cei cu probleme respiratorii. Terenuri de fotbal, mese de biliard, mese de ping-pong, leagane…. Sculpturi in sare – Decebal,
Traian,
Eminescu,
Mihai Viteazu….
Un spatiu inchis, desprins parca dintr-un film SF. Am facut si noi poze, am vizitat tot ce se putea vizita si, cam dupa o ora stateam din nou la coada la lift… de data asta pentru a urca.
Dupa ce am aerisit masina – se facuse iar sauna
– am plecat mai departe spre Valeni. Drumul la inceput este din loc in loc brazdat de santuri pe unde s-au tras tevi de gaze (cred), dar apoi e ok. Dupa Ploiesti DN1 se aglomereaza din ce in ce mai mult…. Asa ca decid sa evit intrarea in Bucuresti prin Otopeni, si fac stinga prin Balotesti… Ma bucur ca evit aglomeratia, dar…. tine-te bine: gropi la greu pe sosea. Nu chiar ca pe drumul spre Muntele Rosu, dar nici foarte departe La fel ca si data trecuta, am avut iar ‘norocul’ de a astepta la bariera sa treaca trenul… apoi am intrat in Bucuresti ajungind prin Colentina – Fundeni…. Sper ca a meritat o viteza mai mica combinata cu slalom printre gropile din Balotesti, decit o aglomeratie si mers bara la bara in continuare pe DN1 prin Otopeni-Baneasa-centru….Abia astept urmatoarea "iesire" la munte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu