Mama mea nu avea decit un singur ochi. O uram.... era o chestie foarte jenanta. Pentru a avea grija de familie, mama gatea frecvent pentru elevii si profesorii din scoala unde invatam.
Intr-o buna zi, fiind la scoala, veni mama si-mi zise "buna!" Ma simteam atit de penibil.... Cum a putut sa-mi faca una ca asta ? Am ignorat-o, aruncindu-i o privire plina de ura
si am fugit din clasa.A doua zi, la scoala, unul dintre colegi a inceput sa-mi rida in fata: "ha haa.... mama ta nu are decit un ochi
"... imi venea sa intru in pamint de suparare, iar mama.... nu vroiam decit sa dispara.In acea zi, i-am spus: "nu esti in stare decit sa ma faci calul de bataie al colegilor mei. De ce nu dispari odata ?". Mama nu a zis nici un cuvint....
Nici macar nu ma oprisem o secunda ca sa constientizez ceea ce ii spusesem, eram prea nervos sa mai gindesc. Vroiam sa plec din acea casa, sa nu mai am nimic de-a face cu mama.
Asa ca am inceput sa studiez si am reusit sa obtin si o bursa de studii in strainatate. Apoi m-am casatorit... mi-am cumparat casa mea.... acum am, la rindul meu, copii.
Eram fericit cu viata mea, cu copiii si cu confortul, cind, intr-o zi, mama veni in vizita la mine. Nu ma mai vazuse de ani buni si nici nu-si cunostea nepotii.
Cind s-a oprit la usa, copiii mei au luat-o in ris si au inceput sa tipe la ea pentru ca venise neinvitata. Am urlat si eu la ea: "Cum indraznesti sa vii la mine in casa si sa imi sperii copiii ? PLEACA DE AICI! ACUM!!!"
Mama raspunse atunci in soapta: "Oh... imi pare rau. Cred ca am gresit adresa"... si a plecat.
Intr-o zi, am primit o scrisoare de la fosta mea scoala, legata de re-intilnirea absolventior promotiei mele. I-am spus sotiei ca trebuie sa plec intr-o delegatie. Dupa intilnirea aniversara am trecut si pe la vechiul meu camin, mai mult de curiozitate. Vecinii mi-au zis ca mama murise de curind. Am primit vestea rece, fara a varsa nici macar o lacrima. Apoi mi-au inminat o scrisoare, pe care mama a tinut neaparat sa o primesc:
"Dragul meu fiu,
Ma gindesc la tine in fiecare clipa. Imi pare rau ca am fost la tine acasa si ti-am speriat copiii. M-am bucurat cind am aflat ca vei veni la intilnirea aniversara, insa nu ma mai tin puterile nici sa cobor din pat, ca sa te vad. Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin momente stinjenitoare din cauza mea, pe zi ce cresteai.
Vezi tu... cind erai mic, ai avut un accident, in urma caruia ti-ai pierdut un ochi. Ca mama, n-as fi suportat sa te vad crescind cu un singur ochi. Asa ca am renuntat eu la un ochi pentru tine. Eram asa de mindra ca fiul meu va vedea o lume intreaga pentru mine, in locul meu, prin acel ochi.
Cu toata dragostea,
Mama"
povestioara de spus (si) copiilor
....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu