Majoritatea celor care 'dau de bani' insa, uita ca initial au fost ca noi ceilalti, astia mai din cartier
Obtii un job bun, apoi o promovare, o prima... ajungi sa cresti (mai repede sau mai greu) de la un salariu "popular" de 100 de euro la 200, apoi la 350, la 500, la 800, sari de 1000, incepi sa uiti de familie, de rude, de prieteni... Te trezesti lucrind intr-o multinationala. Ai salariu bun. Iti permiti sa maninci zilnic la restaurante ca manager senior ce ai ajuns 
Ai uitat si cum sa fac niste cartofi prajiti sau o omleta. Agenda iti este incarcata mereu cu intilniri, negocieri, seminarii in diverse locatii. Prietenii din copilarie dispar unul cite unul caci nu i-ai mai bagat in seama de ceva vreme. Si timpul trece. Pe la 35 de ani te gindesti ca inca nu ai o viata de familist. Dar... "mai este timp" zici in sinea ta... Acum sint multe de facut pentru FIRMA... Te uiti la oamenii simpli care lucreaza in aceeasi firma cu tine... agentii de paza si cei de la curatenie. Sint la fel dintotdeauna. N-au avut pretentii. Au invatat cit au vrut si i-a dus capul. Sint bucurosi ca au prins o slujba si ca au cu ce sa faca cumparaturi pentru acasa. Sint bucurosi ca nu au target-uri de atins. Fac acelasi lucru, cum il stiu ei mai bine. Deja unii au atins perfectiunea si fac totul aproape cu okii inkisi. Dar sint fericiti. Lucreaza strict 8 ore... nu au dead-line-uri. Acasa ii asteapta o familie iubitoare. Tu care ai ajuns sa ai poate si de peste 10 ori salariul lor, ai pierdut notiunea VIETII. Nu mai stii care e adevarata valoare a banilor. Lucrurile scumpe nu ti se mai par asa de "scumpe"... doar ti le permiti fara sa simti ca ti se goleste contul. Acum ai pretentie la tzoale de firma. Doar n-o sa intri intr-o sedinta de negocieri intr-un tricou kinezesc luat de la taraba din Obor... "Prietenii" actuali sint de fapt doar "parteneri" de afaceri. Si iti vor ramine "prieteni" strict pe perioada cit veti fi pe acelasi nivel social-economic. Daca ceva nu merge bine in contract... brusc iti devin concurenti (sau poate kiar dusmani de afaceri). Ai vrea sa te intorci... dar nu mai poti. Esti coplesit de orgolii.... cum sa renunti la un job atit de bun ? cum sa renunti la un salariu asa de mare ? Preferi sa iesi la restaurant cu colegii si sefii. Picknickul cu prietenii veki a iesit de mult din discutie... e prea depasit, poate kiar neigienic. Devii ipocondru pe zi ce trece. Vei ajunge in cel mai fericit caz un bogatas care - cu putin noroc - o vei lua pe urmele lui Irinel, cind, retragindu-te intr-o vila babana la vreo 50 de ani, te vei gindi sa-ti intemeiezi o familie cu o pustoaica de 17-18 ani. Sau poate ai mai mult noroc si iti unesti destinul kiar cu cea mai perseverenta colega de serviciu, cu care insa nu vei avea copii.... pe motiv ca FIRMA este mai importanta decit orice in viata....Si uite asa se iroseste o viata... si inca una... si inca una... Oare cind vom invata sa pretuim acest dar ? Uitati-va la oamenii simpli! Ei sint cei care TRAIESC cu adevarat. Nu robotii care ati devenit voi, mari manageri... Relatii sociale deosebit de armonioase si bucuria de a impartasi aproape totul din putinul pe care il au. Acesti oameni sint mult mai sanatosi ! din toate punctele de vedere. Oameni care nu au agende si programari... oameni care stiu sa scrie!!! Voi cei care faceti totul computerizat... mai stiti sa scrieti ? Ati mai pus mina pe un stilou ? sau pe un creion/pix ? (in caz ca stiloul vi se pare un instrument depasit) ? Mergeti si plimbati-va in natura! savurati fiecare clipa din viata! este UNICA! Practicati sport in aer liber! Un tenis, un fotbal, o miuta... nu mai fiti asa de mindri ca frecventati sali de fitness! Invatati sau re-invatati sa traiti in stilul normal.. inca nu e tirziu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu